16 noiembrie – ziua internațională a toleranței, prilej de a medita asupra importanței și a sensurilor, a atitudinii noastre față de toleranță.
„Toleranța înseamnă respect, acceptare și apreciere a diversității bogate a culturilor lumii noastre, a formelor noastre de exprimare și a modurilor de a fi uman.” Declarația de principii privind toleranța a UNESCO din 1995. https://en.unesco.org/commemorations/toleranceday
Spațiul public românesc contemporan pare mai degrabă dominat de intoleranță, decât de toleranță, ceea ce m-a determinat să aloc un pic de timp pentru căutare.
Multe declarații cu privire la organizarea societății în ansamblu sau privire la un mediu organizațional, încep cu excluderi, nu cu atitudini active ori, cum este moda afirmațiilor în afaceri, „proactive”:
– În spațiul public: „nu vom face niciodată o alianță cu …”, „nu putem să guvernăm cu …”, „programul nostru este diferit de …”, cutare grupare politică este nocivă, trebuie să dispară …;
– în mediul de afaceri: „vreau să-mi fac afacerea mea, să decid eu, să nu depind de alții”, patronii sunt răi, se gândesc doar la profitul lor, managerii îndreaptă compania într-o direcție greșită, angajații sunt slab pregătiți și ineficienți, politicienii sunt corupți, bugetarii sunt leneși și nepricepuți.
Vezi și alte exemple în articolul.
Ce este toleranța?
Căutând să înțeleg semnificația și nuanțele termenului, găsesc:
Conform dex:
TOLERÁNȚĂ, 1. Faptul de a tolera; îngăduință, indulgență. Casă de toleranță = stabiliment în care se practică prostituția; bordel. 2. Obișnuință sau dispoziție pe care o are organismul de a suporta anumite medicamente, substanțe, condiții de mediu etc. 3. Abatere admisă de la dimensiunea, greutatea, calitatea etc. prevăzută pentru un anumit produs. Diferență dintre dimensiunea maximă și minimă admisă în prelucrarea unui anumit material și valoarea nominală a acestei dimensiuni.
INDULGÉNȚĂ, 1. Atitudine îngăduitoare față de greșeli; toleranță, îngăduință, bunătate. 2. Iertare totală sau parțială a păcatelor pe care Biserica catolică o acordă credincioșilor ei în schimbul unei sume de bani; document ce conține textul rugăciunilor care trebuie spuse pentru a obține această iertare.
INDIFERÉNȚĂ Starea, atitudinea celui indiferent; lipsă de interes față de cineva sau de ceva; nepăsare, impasibilitate, insensibilitate; răceală.
„Toleranța înseamnă respect, acceptare și apreciere” – definiția UNESCO trimite către ideea de respect și apreciere, pe când sensul din DEX te duce cu gândul, mai degrabă, către abatere, greșeală, capacitatea de a suporta diferențe.
Pe website-ul unesco.org am găsit un e-book: „Defining Tolerance” – was first published în 1997 under the supervision of Katérina Stenou, Chief of Section, Division of Cultural Pluralism, UNESCO.Scientific Coordinator: Paul Siblot, Université Paul Valéry- Montpellier III, în care analiza face referiri începând cu Egiptul Antic:
„Limba egipteană are doi termeni care corespund noțiunii de toleranță sau îngăduință, derivate din sensul lor inițial: verbele 
oukhed a „suferi, îndura, suporta” și 
tjam, însemnând „a se acoperi”, referindu-se la în esenţă la faţă. Primul, care se referă în principal la suferința fizică, poate reda ideea de a „tolera” pe cineva, de a „se comportă într-o manieră amabilă sau indulgentă (față de ceilalți)”. Acesta din urmă, „a-și acoperi fața față de cineva”, este echivalentul a „a fi indulgent sau tolerant (față de ceilalți)”; are un substantiv corespunzător: 
jamet ‘indulgence’ […]
Divinul este unul, iar manifestarea lui multiplă.
Egipteanul, deci, folosește mai multe cuvinte legate de toleranță, aplicate relațiilor dintre indivizi. Toleranța este descrisă că fiind cu atât mai esențială atunci când condițiile de viață sunt dificile. Iată ce are de spus clarvăzătorul Neferti, descriind vremurile tulburi care au precedat Dinastia a XII-a: „Noi răspundem la un cuvânt, agitandu-ne armele: oamenii spun: Nu-l ucide”. Dialogul are efectul focului asupra inimii; nu putem tolera ceea ce iese din gura altora.”
