luni, septembrie 27, 2021

Toleranța

Am să debutez seria de editoriale din 2021 cu un articol despre cultură.
Este prima zi a noului an și marchez astfel debutul rubricii de cultură într-o revistă destinată preponderent mediului de afaceri.

Deși expertiza mea este de 30+ ani în mediul antreprenorial, în management și marketing, mă încumet să scriu despre cultură. Și nu întâmplător.

Eu cred, și am vorbit de multe ori despre asta, că între cultură, afaceri, politică, știință șamd sunt legături mai stânse și mai adânci decât ce se arată la prima vedere. Și, în mod particular, vorbind despre cultură, artă și afaceri, cred că potențialul de conlucrare și interferențele dintre cele două sfere de interes sunt departe de a atinge potențialul maxim.

Am încurajat în mai multe rânduri, în mod public, oamenii de cultură și de artă să se implice în viața economică, să se expună în mediul de afaceri. Pentru ca arta și cultura să existe și să se dezvolte, este nevoie de resurse. Ori resursele se produc în mediul de afaceri, statul având un rol de redistribuire.

Se știe că nu toate nevoile comunității sunt satisfăcute prin implicarea directă a statului. Așa a apărut, de exemplu, parteneriatul public privat. Și mai departre, se vede în spațiul public, implicarea ONG-urilor, a asociațiilor și fundațiilor, în finanțarea și în realizarea investițiilor și a serviciilor necesare pentru satisfacerea nevoilor comunității în proporție din ce în ce mai mare. A apărut un nou termen: antreprenoriatul social.


Poate cea mai importantă resursă de finanțare a activităților culturale și artistice este dezvoltarea unor afaceri care să pună în valoare și care să “folosească” resurse culturale și artistice. Cum ar fi, de exemplu, în industria turismului și în evenimente. În marketing.

Se vorbea cu ceva vreme în urmă despre industria de enterteinment cu un trend ascendent și despre care se afirma că are un potențial de creștere foarte mare.

Am arătat, până acum, de ce oamenii de cultură și artă ar putea fi motivați să se apropie de mediul de afaceri.

Acum am să trec în revistă doar câteva dintre posibilele motive pentru care mediul de afaceri ar trebui să acorde o atenție mai mare vieții culturale și artistice (cu toate că eu știu că sunt mulți, mulți antreprenori și manageri cunosc și valorifică acest potențial).

În primul rând, pentru că este obiectul lor de activitate: produsele culturale sunt valorificate în mecanismul economic. Mai mult, o parte a acestora fac obiectul investițiilor și sunt privite ca un mijloc de tezaurizare.

Apoi, pentru administrarea afacerilor, este nevoie și de creativitate. De multă creativitate. Spiritul antreprenorial este caracterizat determinant de spiritul creativ.

Este de mare folos expunerea la frumos și la idei valoroase pentru a fi creativ și pentru a înțelege tendințele dominante de evoluție.

Și, nu în ultimul rând, avem în vedere activitatea de marketing, cu trendurile legate de branding, brand storytelling, conceptele legate de opțiunile emoționale ale consumatorilor.

Și atunci, de ce interferențele între aceste domenii nu sunt de o intensitate mai mare?
Nu știu. Este posibil să existe o dificultate de comunicare, să se manifeste prejudecăți.

Sunt actori din mediul de afaceri care văd cultura și arta ca lipsite de potențial de profit. Îi văd pe oamenii de cultură și artă urcați într-un turn de fildeș, rupți de pragmatismul vieții cotidiene, de înțelegerea mecanismelor sociale și economice, chiar lipsiți de empatie.

La extremitatea opusă, oamenii de afaceri sunt văzuți ca lipsiți de valori culturale, orientați exclusiv către profit, insensibili și incapabili să înțeleagă valori și concepte din cultură și artă.


Și când mă refer la prejudecăți, am în vedere că “prejudacata” reprezintă convingerile nefondate și poate include „orice atitudine excesivă, care este deosebit de rezistentă la influența ratională.” (wikipedia) ori, conform DEX, este o părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor sau impusă prin educație, societate.

Gordon Allport a definit prejudecata ca un „sentiment, favorabil sau nefavorabil, față de o persoană sau un lucru, înainte de, sau nefiind bazat pe, experiența reală.”

În final, am să fac o scurtă referire la “toleranță”.

Aparent, și conform DEX, toleranța face referire la îngăduință, indulgență. Și atunci o tratam cu toții ca pe ceva simplu, cu “indulgență”.

Ori, toleranța este mai mult decât o indulgență și presupune mai mult decât aceptare. Presupune înțelegere.

Am să citez dintr-un text care m-a inspirat, publicat în prefata cărții “Defining Tolerance” editată de Paul Syblot și gasită în Libraria Digitala UNESCO (UNESDOC)

“Toleranța, așa cum știm bine, nu este integrată în comportamentul nostru în felul în care sunt integrate nevoile fiziologice, cum sunt foamea și setea și nici o valoare universală practicată de toată lumea.
Ca bază a culturii democratice, în care adevărul este relativ și diferențele sunt legitime, toleranța este incompatibilă cu regimurile totalitare, care pledează pentru un singur sistem de credință.

Și totuși, într-o lume care aspiră la pace și acolo unde democrația este în creștere, nu este încă un fapt universal.
Dimpotrivă, asistăm la o reapariție puternică a rasismului, xenofobiei, formelor extreme de naționalism, fanatismului religios și tot felul de excluziuni sociale și discriminare.
Pacea, concordia și democrația presupun o viziune comună a trecutului, prezentului și viitorului.

Și pentru a stabili cu fermitate valori comune, toate părțile interesate trebuie să știe nu numai despre ce ei vorbesc, dar și cu ce termeni vorbesc.
Nu ne putem ocupa de idei – în special idei care au conținut variabil sau discutabil – fără a trata cuvintele, care sunt vehiculele puternice ale culturii tradiționale, sensibilități sociale și valorilor simbolice; dacă le reducem la o singură formula […]

Toleranța nu are o semnificație constantă, nici în spațiu, nici în timp.
Prezentul, în înțeles lingvistic – care este atât lexicografic, cât și orientat spre discurs, invită la investigații suplimentare care îndeplinesc un scop etic: diseminarea tipului de cunoștințe care va promova respectul și înțelegerea reciprocă.
Mai presus de toate, este un răspuns la întrebări despre cultură.”

Foto: pixabay


Cezar Iulian Armasu
Director Editura PTAH ce are in portofoliu: Revista Institutului Arbitral Roman, Revista de cultura, sah si business Pallas Athena, Revista Patronatului Roman.
spot_img
spot_img

postări recente:

spot_img

află despre:

7,195FaniÎmi place
17AbonațiAbonați-vă

Abonează-te la newsletter

spot_img

recomandate:

spot_img

Evenimente:

spot_img