sâmbătă, octombrie 16, 2021
AcasăFormare profesionalaArticole HRStatutul femeilor în poziții de conducere

Statutul femeilor în poziții de conducere

Cu toate că proporția femeilor în contextele de muncă a crescut considerabil în ultimele decenii, acestea rămân slab reprezentate în cele mai înalte niveluri organizaționale. (U.S. Bureau of Labor Statistics, 2011). Femeile ocupă 3.8% din cele 500 de poziții de șefi executivi și numai 3.2% din pozițiile de coordonatori în cele mai mari companii ale Uniunii Europene (European Commission, 2012). În ceea ce privește zona politică, lucrurile sunt cu puțin mai echilibrate. În 2012, femeile ocupau 90 din cele 435 de locuri în U.S. Congress  (Center for American Women and Politics, 2012) și 19.1% din locurile parlamentare la nivel global (Inter-Parliamentary Union, 2012). Având în vedere aceste date, o întrebare își caută răspunsul: Ce anume determină aceste diferențe considerabile în ceea ce privește pozițiile de leader ocupate de reprezentantele sexului feminin?

Una dintre cele două cauze majore de prejudicii care îndepărtează femeile de atingerea unor poziții înalte în organizații este percepția generală asupra femeilor atunci când acestea ocupă poziții de lideri. 

Un studiu realizat de Eagly și Karau (2004) descoperă faptul că femeile care ocupă poziții de lider sunt percepute într-o manieră mai puțin pozitivă față de bărbații care ocupă poziții de lider. De asemenea, aceștia au arătat că femeile întâmpină mult mai multe dificultăți în ceea ce privește atingerea unor poziții înalte și menținerea acestora. Eagly (1987) sugerează că din cauza rolurilor lor acceptate social, femeile sunt mai des percepute în poziții mai joase față de pozițiile bărbaților. Aceste stereotipuri de gen acceptate permit o predicție mai mare a diferențelor de sex între bărbați și femei în comportamentele sociale.  

Ritter și Yoder (2004) au adus mai multe informații în ceea ce privește diferențele de rol în poziția de lider între femei și bărbați. Astfel, femei și bărbați, în funcție de nivelul lor de dominanță, au fost plasați în grupuri de genul bărbat-bărbat, femeie-bărbat, femeie-femeie, iar ulterior le-a fost dat un task de îndeplinit. Participanții cu un nivel mai înalt în ceea ce privește dominarea și-au asumat rolul de lideri în toate grupurile, cu excepția grupurilor de genul femeie-bărbat. Atunci când task-urile au fost împărțite și aveau o natură masculină sau neutră, bărbații au preluat de cele mai multe ori rolul de lideri. Acest studiu sugerează că și atunci când femeile posedă caracteristici de tip dominant, sarcina masculinizată precum și stereotipurile de gen interzic apariția femeilor în poziții de conducere.

    O problemă majoră a prejudecăților de gen la locul de muncă este credința în stereotipurile de genul „ cum ar trebui să fie bărbații și femeile”. Stereotipurile de gen susțin că bărbații de la locul de muncă să fie considerați „competitivi” și „independenți”, în timp ce femeile de la locul de muncă sunt considerate „cooperante” (Smith, et al., 2018). Liderii unei culturi individualiste, cum ar fi cultura dominantă din Statele Unite, sunt definiți în mod tipic ca fiind cei care „se ridică deasupra” restului și exercită o mare influență asupra celorlalți (Triandis, 2018). Prin urmare, femeile care ocupă roluri de conducere sunt considerate a nu fi potrivite cu noțiunile preconcepute despre cum „ar trebui să fie” la locul de muncă (Smith, et al. 2018).

    Drept perspectivă de viitor, se poate lua în considerare confruntarea directă a acestor disparități în comunicarea de la locul de muncă și demontarea stereotipurilor de gen pentru ca femeile să aibă o șansă mai mare de a obține poziții de conducere. Progresele înregistrate în această materie în ultimii ani sunt încurajatoare, dar este nevoie de o atenție sporită pentru a nu pica în capcana credinței că problema și-a găsit deja rezolvare.

Bibliografie

Eagly, A. H. (1987). Sex Differences in. Social Behavior: A Social-Role Interpretation. TRIANDIS, H. (2019). INDIVIDUALISM AND COLLECTIVISM. [S.l.]: ROUTLEDGE. 

Eagly, A., & Karau, S. (2002). Role congruity theory of prejudice toward female leaders. Psychological Review, 109(3), 573-598.

Ritter, B. A., & Yoder, J. D. (2004). Gender differences in leader emergence persist even for dominant women: An updated confirmation of role congruity theory. Psychology of Women Quarterly, 28(3), 187–193.

Smith, J., Ortiz, C., Buhbe, M., & van Vugt, M. (2018). Obstacles and opportunities for female leadership in mammalian societies: A comparative perspective.The Leadership Quarterly.


spot_img
spot_img
spot_img

postări recente:

spot_img

află despre:

7,231FaniÎmi place
17AbonațiAbonați-vă

Abonează-te la newsletter

spot_img

recomandate:

spot_img

Evenimente:

spot_img