Mi-a căzut în mână articolul: „As said by Winston Churchill, never waste a good crisis” din realbusiness.co.uk, a cărui titlu mi-a stârnit curiozitatea și care începe așa:
“În momente dificile, trebuie pusă la îndoială realitatea acceptată.
Deoarece lucrurile merg prost, sunt necesare răspunsuri rapide și soluția poate fi găsită în afara uzanțelor.
În lumea afacerilor, suntem adesea vinovați că nu contestăm norma; în schimb, suntem mulțumiți mai degraba cu respectarea procedurilor și a tradiției. Este nevoie de perspicacitate și curaj pentru a vă întreba liderii: de ce lucrurile se fac așa cum sunt?”
Știm că Churchill era un optimist nerecuperabil.
Întrebarea este: Pentru cine este acesta criză bună?
Pentru cei care au într-adevăr chemare pentru antreprenoriat.
Spiritul antreprenorial este definit adeseori ca fiind caracterizat de inovație, creativitate, asumarea de riscuri.
Într-o perioadă marcată de cuvântul lockdawn, pentru cei mai mulți soluția pare a fi în măsuri de conservare și de diminuare a pierderilor.
Sub stresul amenințărilor generate de amploarea crizei medicale, cine își mai poate păstra sângele rece, discernământul, capul limpede?
Cine se poate gândi la deschiderea unor noi linii de business, la o repoziționare în piață, la regândirea afacerii?
Pentru cei care au ales să meargă înainte, în ciuda curentului, criza poate fi o oportunitate.
Când faci o astfel de afirmație într-o perioadă în care criza a generat atâtea dificultăți și chiar tragedii, poate părea o impietate.
Norocul meu că a spus-o Churchill și pot să dau vina pe el.
Ce oportunități aduce criza?
Ca orice criză, generează nevoi noi în societate – materia primă pe care marketing-ul tradițional o transformă în profit.
Despre crize se afirmă că au și rolul de a accelera evoluția unor modele, tehnici, produse ce se aflau înainte în stadii encipiente și care ajung prin criză la maturitate într-un timp mult mai scurt.
Articolul citat arată că momente de criză “pot duce adesea la o imbunătătire generală a comunitătii. Participanții mai slabi părăsesc adesea jocul atunci când mediul se inrăutăteste și barierele de intrare pentru jucătorii noi par mai mari. Cei care răman, prin urmare, au concurentă redusă și concurenți de „calitate mai bună” care operează cu parametri mai asemănători de calitate, valoare și comportament comercial.”
Cum te adaptezi, cum rămâi printre cei care nu părăsesc jocul?
Cheia este în inovație.
Autorul articolului sugerează cultivarea unui climat deschis și inovativ în colectiv și implicarea angajaților în regândirea strategică a business-ului.
Citește întreg articolul: https://realbusiness.co.uk/as-said-by-winston-churchill-never-waste-a-good-crisis/
Eu aș adăuga formarea corectă, fără prejudecăți, a unei viziuni de ansamblu asupra afacerii, identificarea “activelor” cele mai valoroase și înțelegerea corectă a macromediului.
În ciuda faptului că pare că domeniile de activitate câștigatoare ale crizei sunt preabine cunoscute și limitate, eu cred că lucrurile pot fi nuanțate.
Am auzit mai multe opinii care indică perioada de timp în care lumea “o să fie ca înainte” ori “o să se întoarcă la normal” – cu referire directă la normalitatea așa cum o știam cu mai bine de un an în urmă.
Eu zic că nu o să mai fie niciodată “ca înainte” – sunt procese inreversibile în societate în general și în mediul de afaceri.
Digitalizarea companiilor a avut o evoluție puternic ascendentă și procesul urmează să continue și sub impulsionarea programelor europene.
Afaceri și oameni și-au schimbat aria preocupărilor profesionale și, în măsura în care au reușit, nu se mai întorc în trecut.
Viteza de adaptare și de schimbare – un atu tradițional al IMM-urilor și antreprenorilor, a crescut.
Activitățile online și “munca de acasă” au o mai mare pondere și nici aici nu cred că procesul este reversibil.
Au aparul noi modele de business.
Nu în ultimul rând, dimensiunea fără precedent a efortului colectiv european ce are la bază câteva linii directoare de acțiune, are rolul de a trasforma radical configurarea mediului de afaceri.
Sunt opinii critice care afirmă că PNRR va aloca resurse majoritar sectorului de stat. Și poate că sunt îndreptățite.
Dar este de observat că, pentru realizarea obiectivelor PNRR, sunt necesare investiții, sunt necesare organizarea unor servicii și activități, de unde rezultă că resursele vor ajunge și la companiile care vor fi implicare în realizarea acestora.
Și nu ultimul argument pentru care cred că nu o să mai fie “ca înainte”: – după criza financiară din 2008 – 2011, uzanțele în afaceri ce au apărut ca o adaptare, ca un răspuns la dificultăți, s-au menținut și după încetarea crizei.
