Au început școlile… Ce facem cu copiii care au renunțat la studii?

Articol scris de Ovidiu Slimac și Alin Izvoran – link

Achiziția publică poate susține prevenirea abandonului și poate crea o a doua șansă prin formare și incluziune.

În septembrie, atenția se îndreaptă firesc spre prima zi de școală. Vedem curți pline, ghiozdane noi și emoția unui început. Mai puțin vizibili sunt copiii care nu se mai întorc. Pentru ei, abandonul nu este doar o statistică educațională: poate deveni începutul unui traseu marcat de lipsa calificării, acces dificil la muncă și vulnerabilitate socială. Datele oficiale din rapoartele Ministerului Educației, Eurostat, OCDE, AmCham România și ale organizațiilor neguvernamentale conturează un tablou alarmant privind părăsirea timpurie a școlii și abandonul universitar.

În timp ce discursul public se concentrează pe festivități și festivisme, statisticile oficiale indică pierderi economice directe de 2,3 miliarde de euro anual din cauza abandonului școlar. Soluția nu constă în măsuri sociale izolate, ci în transformarea celor peste 50 de miliarde de lei cheltuiți anual în achiziții publice într-un motor de incluziune, formare și angajare.

Dincolo de cifre, întrebarea utilă pentru un achizitor public este mai simplă: dacă oricum cumpărăm lucrări, servicii și produse din bani publici, putem cere ca o parte din valoarea creată de contract să se întoarcă în comunitate sub forma unei oportunități reale pentru acești tineri? Răspunsul cadrului european este: DA, atunci când cerința socială este legată de obiectul contractului, este proporțională, transparentă și poate fi verificată.

Comisia Europeană descrie achizițiile publice responsabile social ca pe o modalitate de a obține rezultate sociale pozitive prin contractele publice: oportunități de angajare, perfecționare și recalificare, muncă decentă, incluziune socială, egalitate și nediscriminare. Ideea importantă este că dimensiunea socială nu apare după atribuirea contractului, ca un gest filantropic al contractantului, ea se proiectează în achiziție și se urmărește în executare.

Pentru achizitorul public, întrebarea utilă este însă una practică: dacă o autoritate cumpără oricum lucrări, servicii și produse, poate proiecta contractul astfel încât o parte din valoarea creată să sprijine menținerea copiilor în educație sau reintegrarea celor care au ieșit din sistem?

Achizițiile publice responsabile social permit urmărirea unor rezultate precum accesul la formare, ucenicia, munca decentă, incluziunea și reducerea barierelor sociale, cu o condiție esențială: cerința trebuie să aibă legătură cu obiectul contractului, să fie proporțională, transparentă și verificabilă.

În practică, intenția socială trebuie așezată în instrumentul juridic potrivit. O achiziție rezervată, o specificație tehnică, un factor de evaluare și o condiție de executare nu sunt patru denumiri pentru același lucru. Prima privește accesul la procedură, a doua descrie ceea ce se cumpără, a treia compară ofertele, iar ultima devine obligație contractuală. Confuzia dintre ele produce fie cerințe restrictive, fie promisiuni frumoase pe care nimeni nu le mai urmărește după semnarea contractului.

Abandonul școlar și contractul public: unde se întâlnesc?

Conform ultimelor date publicate de Eurostat și analizate de AmCham România, rata de părăsire timpurie a școlii (Early Leavers from Education and Training – ELET/PTȘ), care măsoară ponderea tinerilor de 18-24 de ani cu cel mult opt clase absolvite și care nu urmează nicio formă de formare, a urcat în România la 16,8% în anul 2024 (față de 16,6% în 2023). România înregistrează astfel cea mai mare rată din Uniunea Europeană, situându-se la o distanță uriașă de media UE de 9,3%. În medie, sistemul educațional românesc a pierdut câte 23.000 de elevi în fiecare an începând cu 2005.

Nu orice achiziție are același potențial social. Contractele cu o componentă semnificativă de muncă: reabilitări de școli, curățenie, mentenanță, catering, peisagistică sau servicii logistice , permit mai ușor introducerea unor oportunități de formare și integrare. Profesionalismul nu constă în copierea unei clauze sociale, ci în identificarea rezultatului pe care contractul îl poate produce în mod realist.

Întrebarea corectă nu este „ce clauză socială mai introducem?”, ci „ce rezultat social are legătură cu acest contract și cum îl măsurăm?”. Această schimbare de perspectivă mută achiziția socială din zona declarațiilor în managementul efectiv al contractului.

Un test simplu poate feri documentația de entuziasm necontrolat: rezultatul social are legătură cu obiectul și cu executarea contractului? Este proporțional cu valoarea, durata și piața lui? Poate fi demonstrat în ofertă fără a favoriza operatori locali sau anumite forme de organizare? Poate fi verificat pe parcursul executării? Și, mai ales, documentele contractului spun limpede ce se întâmplă dacă rezultatul promis nu este livrat? Dacă răspunsul lipsește la ultima întrebare, avem mai degrabă o declarație de intenție decât o clauză.

1. Reabilitarea unei școli: și o investiție în oameni

Să presupunem că o primărie atribuie un contract de reabilitare energetică și modernizare a unei școli. Contractul are o durată de 18 luni și implică meserii pentru care piața resimte deficit de personal: electricieni, instalatori, zugravi, lucrători în construcții.

În loc să trateze problema socială separat de investiție, autoritatea poate consulta piața și poate stabili, dacă este proporțional, o condiție de executare prin care contractantul să asigure un anumit număr de oportunități de ucenicie, stagii sau ore de formare la locul de muncă pentru persoane din grupul-țintă.

Cerința trebuie formulată în termeni verificabili: ce înseamnă o oportunitate, ce durată minimă are, ce documente o dovedesc, cum se raportează lunar și ce se întâmplă dacă angajamentul nu este realizat. Nu este suficientă promisiunea că operatorul „va sprijini tinerii”. Un indicator poate fi numărul de ore de formare efectiv realizate în cadrul contractului; altul, numărul de persoane care finalizează perioada de ucenicie sau stagiul.

Exemplele europene arată că această logică este deja folosită. În colecția Comisiei Europene de bune practici, Copenhaga utilizează în unele contracte clauze de educație și angajare care solicită furnizorilor să formeze stagiari și ucenici sau să angajeze șomeri, iar respectarea clauzelor este monitorizată printr-o structură dedicată și verificări la locul de muncă.

Pentru un asemenea contract, o formulare robustă nu ar cere generic «angajarea unor tineri», ci ar defini grupul-țintă, activitățile eligibile, numărul minim de ore sau de stagii, momentul realizării, documentele de raportare și remediile contractuale. Persoanele vizate trebuie implicate în executarea contractului, nu adăugate statistic într-un alt punct de lucru. Consultarea pieței rămâne esențială: ea arată dacă ținta este ambițioasă și realizabilă sau doar impecabilă pe hârtie.

2. Masa școlară: achiziția care poate înlătura o barieră

În cazul programelor dedicate hranei pentru școli, legătura cu abandonul este diferită. Masa școlară poate reduce una dintre barierele materiale ale participării la educație și poate sprijini echitatea.

Pentru autoritatea locală, dimensiunea socială poate apărea printr-o proiectare atentă a contractului: lotizare atunci când este justificată, dialog cu piața, criterii de calitate și prospețime, condiții de muncă decente și, dacă există legătură reală cu prestația, formare în activități de bucătărie, logistică ori servire. Obiectivul social nu justifică însă favorizarea geografică a furnizorilor.

Ghidul practic publicat în februarie 2026 de ICLEI Europe în cadrul proiectului Horizon 2020 SchoolFood4Change (SF4C) demonstrează cum achizițiile de hrană pentru grădinițe, școli și universități pot combate direct sărăcia infantilă și excluziunea:

În România, inițiative precum Programul Național „Masă Sănătoasă” (PNMS), peste 520.000 de beneficiari din aproape 1.500 de școli, alături de Schema de Granturi din Programul Național de Reducere a Abandonului Scolar (PNRAS) pentru 2.253 de școli și Programul „A doua șansă”  cu 22.559 de cursanți înscriși, oferă cadrul instituțional optim în care achizițiile sociale pot fi aplicate la nivel local de către primării și școli.

Pentru o autoritate locală, acest lucru poate însemna o proiectare mai atentă a contractului: lotizare acolo unde este justificată, dialog cu piața, criterii privind calitatea și prospețimea, condiții de muncă decente în lanțul de prestare și, dacă există o legătură reală cu executarea contractului, oportunități de formare în activități de bucătărie, logistică sau servire.

Important este să nu confundăm sprijinirea accesului la educație cu favorizarea geografică a furnizorilor: obiectivele sociale trebuie urmărite prin cerințe legale, nediscriminatorii și verificabile, dimensiunea socială netrebuind confundată nici cu preferința locală. Sediul furnizorului, distanța față de autoritate ori promisiunea că “banii rămân în comunitate” nu pot înlocui o cerință neutră și legată de contract. Ceea ce poate fi urmărit este rezultatul: accesibilitate, integrarea unor persoane dezavantajate, formare, condiții de muncă și continuitatea serviciului — formulate astfel încât orice operator capabil să le poată îndeplini.

3. Mobilierul și echipamentele pot genera valoare socială

3.1. Copiii de la Centrul Școlar de Educație Incluzivă Brașov beneficiază de mobilier nou în valoare totală de 120.000 de lei, oferit prin sponsorizare de compania PhoenixArt Brașov, ca rezultat al licitației centralizate derulate de Oficiul Național pentru achiziții Centralizate – ONAC (SEAP nr. CN1025121), un proiect selectat în Ghidul celor 71 de bune practici al Comisiei Europene.

3.2. În urma contractului atribuit de Universitatea din Craiova (licitația SEAP nr. CN1058565), compania câștigătoare, EURODIDACTICA S.R.L., a donat materiale didactice în valoare de 33.715 lei Liceului „Udriște Năsturel” din județul Giurgiu.

Aici se impune o delimitare importantă. O donație făcută după atribuire poate avea o valoare socială reală, dar nu transformă retroactiv procedura într-o achiziție responsabilă social. Dacă beneficiul nu a fost prevăzut transparent în documentație, legat de obiect, comparat sau asumat contractual, el rămâne o sponsorizare distinctă de prestația cumpărată. Altfel, am ajunge să premiem după atribuire un avantaj pe care ceilalți ofertanți nu au știut că trebuie să-l propună, ceea ce este o generozitate lăudabilă, dar reprezintă o metodă de evaluare imposibil de apărat.

4. Papetăria: o achiziție mică, un efect social care poate deveni important

Un exemplu relevant prin simplitatea lui vine de la Liceul Teoretic „Onisifor Ghibu” din Sibiu.

O achiziție de papetărie, modestă ca valoare și perfect obișnuită în activitatea unei instituții publice,  a fost realizată ca achiziție rezervată unităților protejate. Inițiativa doamnei Ana arată că achiziția publică socială nu trebuie să înceapă neapărat cu un contract mare sau cu o construcție contractuală sofisticată, poate începe cu ceea ce o școală cumpără oricum.

Temeiul juridic este art. 56 din Legea nr. 98/2016: autoritatea contractantă poate rezerva dreptul de participare la procedura de atribuire unităților protejate autorizate conform Legii nr. 448/2006 și întreprinderilor sociale de inserție prevăzute de Legea nr. 219/2015. În cazul unei proceduri de atribuire, temeiul trebuie precizat explicit în anunțul sau invitația de participare.

Forța acestui exemplu nu stă în valoarea unei singure comenzi de papetărie, ci în repetabilitate. Hârtie, dosare, mape, pixuri, tonere sau alte consumabile sunt cumpărate permanent de școli, universități, primării, spitale și alte instituții. O achiziție mică, privită izolat, produce un impact limitat. Repetată însă de sute sau mii de autorități, poate transforma cererea publică într-o piață constantă pentru structurile care creează și mențin locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități ori persoane vulnerabile. Aici apare efectul de amploare: nu printr-o singură licitație spectaculoasă, ci prin normalizarea unei practici.

O precizare binevenită este formulată de Angela Achiței, antreprenor social, președinte ADV Group și RISE România: „Responsabilitatea socială înseamnă ca impactul asumat să fie integrat și demonstrat pe întreaga durată a contractului. Nu este suficient ca o unitate protejată să dețină, de exemplu, doar un echipament de tăiere și să factureze produse de papetărie ca și cum acestea ar fi fost realizate de persoanele vulnerabile angajate, deși, în realitate, produsele sunt fabricate în altă parte.”

Cu alte cuvinte, achiziția rezervată nu trebuie să se reducă la statutul formal al operatorului economic. Valoarea socială trebuie să se regăsească efectiv în executarea contractului, iar achizitorul trebuie să poată verifica în ce măsură persoanele pentru integrarea cărora a fost rezervată achiziția participă efectiv la realizarea prestațiilor contractate.

Achiziția rezervată prevăzută de art. 56 din Legea nr. 98/2016 are însă condiții proprii și nu trebuie folosită ca simplă etichetă socială. Autoritatea verifică statutul operatorului, condițiile legale privind personalul și menționează expres caracterul rezervat în anunț, pentru că, rezervarea deschide o piață protejată în condițiile legii; nu scutește achizitorul de estimare, concurență, cerințe proporționale, verificarea ofertei și urmărirea contractului.

De la exemplu punctual la metodă

Deși exemplul nu provine dintr-o școală, ci din practica Consiliului Județean Iași[1], mecanismul este ușor de multiplicat. Achiziția de servicii de legătorie și prelucrare arhivistică arată că dimensiunea socială nu depinde de tipul instituției, ci de modul în care achizitorul își analizează piața, alege instrumentul juridic, formulează criteriile și urmărește rezultatul în executare. Aceeași logică poate fi aplicată, cu adaptarea necesară obiectului și pieței, unei achiziții de papetărie, curățenie, catering, mentenanță, lucrări, servicii logistice ori altui contract cu potențial social.

1. Consultați piața înainte de a scrie cerința socială.

În cazul Consiliului Județean Iași, consultarea preliminară a pieței a fost esențială pentru înțelegerea posibilităților reale ale operatorilor din economia socială și pentru adaptarea cerințelor la specificul acestora și al angajaților lor. Pentru o școală, lecția este directă: înainte de rezervarea unei achiziții sau introducerea unei cerințe sociale, trebuie verificat dacă piața poate răspunde efectiv și în ce condiții.

2. Folosiți instrumentul juridic potrivit, nu doar o etichetă „socială”.

Art. 56 din Legea nr. 98/2016 permite rezervarea dreptului de participare pentru operatorii care îndeplinesc condițiile legale. Exemplul ieșean a valorificat mecanismul contractului rezervat, în corelare cu cadrul aplicabil unităților protejate și întreprinderilor sociale de inserție. Pentru achizitor, alegerea instrumentului trebuie să pornească de la rezultatul urmărit și de la realitatea pieței.

3. Cereți dovezi clare privind statutul operatorului.

În procedura analizată au fost solicitate documente specifice, precum autorizația de funcționare ca unitate protejată, certificatul de întreprindere socială și certificatul care atestă statutul de întreprindere socială de inserție. Lecția este una de rigoare: accesul la o procedură rezervată trebuie verificat prin documentele prevăzute de cadrul legal aplicabil, nu presupus.

4. Factorul social de evaluare trebuie să fie măsurabil și legat de obiectul contractului.

Consiliul Județean Iași a acordat maximum 10 puncte componentei sociale, celelalte 90 de puncte fiind aferente prețului. Punctajul maxim revenea ofertantului care se angaja să implice cel mai mare număr de persoane din grupuri dezavantajate/vulnerabile, fiind solicitată și demonstrarea capacității de recrutare, formare și menținere a acestor lucrători pe durata relevantă. Exemplul nu trebuie copiat mecanic: ponderea și formula trebuie fundamentate pentru fiecare achiziție.

5. Monitorizați lunar ceea ce ați promis prin documentația de atribuire.

Dimensiunea socială nu se încheie odată cu semnarea contractului. În cazul ieșean, respectarea angajamentelor sociale a fost verificată lunar prin documente scrise: factura, raportul narativ privind activitățile realizate și raportul de resurse umane privind persoanele cu dizabilități angajate. Pentru orice achiziție responsabilă social, indicatorul trebuie însoțit de dovadă, periodicitate și responsabilitate contractuală.

6. Măsurați impactul, nu doar conformitatea formală.

Contractul a implicat 12 persoane cu dizabilități, dintre care două au fost nou-angajate pentru executarea acestuia, iar serviciile au fost prestate în conformitate cu cerințele autorității. Acesta este sensul practic al achiziției responsabile: serviciul public necesar este livrat, iar cheltuiala publică produce concomitent o valoare socială verificabilă.

Pentru școli, mesajul este simplu: exemplul Consiliului Județean Iași nu trebuie privit ca o excepție legată de servicii arhivistice, el oferă o metodă de lucru transferabilă. O achiziție aparent obișnuită poate deveni responsabilă social atunci când obiectivul este stabilit înainte de procedură, piața este consultată, condițiile sunt proporționale și verificabile, iar rezultatul social este urmărit până la ultima factură.

Ce ar trebui să urmărească achizitorul

• Proporționalitatea.

Nu există un procent social universal. Nivelul cerinței trebuie fundamentat prin obiectul, valoarea, durata și piața contractului.

• Măsurabilitatea. „Sprijinirea copiilor” nu este suficientă. Sunt necesari indicatori: ore de formare, persoane participante, finalizarea stagiilor sau alte rezultate verificabile.

• Obligația socială trebuie urmărită în executare la fel ca termenul, calitatea sau garanțiile.

• Școlile, serviciile sociale, agențiile de ocupare și furnizorii de formare pot crea puntea dintre beneficiari și operatorul economic.

La executare, responsabilitatea socială are nevoie de aceeași disciplină ca prețul și termenul: un responsabil desemnat, indicatori, dovezi datate, verificări periodice și consecințe proporționale. Plata unei tranșe poate fi corelată cu raportarea, iar neîndeplinirea trebuie tratată potrivit clauzelor publicate, nu prin negocieri improvizate. Important este să nu numărăm aceeași persoană, același stagiu ori aceeași donație de două ori și să nu confundăm o fotografie de la lansare cu îndeplinirea obligației pe durata contractului.

O a doua șansă poate începe dintr-un caiet de sarcini

Achizițiile publice nu pot rezolva singure abandonul universitar. Pot însă face ca banii cheltuiți pentru o universitate renovată, o masă la cantină sau un serviciu prestat să producă și valoare socială. Uneori înseamnă prevenirea unei rupturi de școală; alteori, o ucenicie sau primul contact real cu o meserie. Pentru copilul care riscă să iasă din sistem, această diferență nu este un indicator într-un raport. Poate fi începutul revenirii.

Caietul de sarcini nu poate ține loc de politică educațională, dar nici politica educațională nu ar trebui invocată numai la festivitatea din septembrie. Între cele două există contractul public: mai puțin spectaculos decât o panglică tăiată, dar suficient de concret încât să transforme o sumă deja bugetată într-o masă servită la timp, un stagiu finalizat ori o revenire reală la școală.

Concluzie Strategică

În achizițile publiei, bunele intenții devin credibile abia când primesc indicator, termen, dovadă și răspundere. Mai mult, „achizițiile publice nu trebuie privite doar ca un mecanism prin care administrația cumpără produse și servicii la cel mai bun preț, ci ca un instrument de politică publică prin care banii pe care statul îi cheltuie oricum pot genera și valoare socială. Pentru un tânăr care a abandonat școala, pentru o persoană cu dizabilități sau pentru cineva aflat de mult timp în afara pieței muncii, un contract public bine construit poate însemna formare, primul loc de muncă sau șansa de a reveni într-un parcurs profesional. Noi am demonstrat acest lucru prin UtilDeco: un contract rezervat derulat de Consiliul Județean Iași nu a însemnat doar servicii prestate conform cerințelor, ci menținerea în activitate a 10 persoane cu dizabilități și crearea a două noi locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități. Aceasta este, pentru mine, esența achizițiilor publice responsabile social: aceeași cheltuială publică, dar cu mai multă valoare pentru oameni și pentru comunitate.” – Angela Achiței, antreprenor social, președinte ADV Group și RISE România

Repere pentru documentarea articolului

• Comisia Europeană, Buying Social – A Guide to Taking Account of Social Considerations in Public Procurement, ediția a II-a, Comunicarea C(2021) 3573 final
• Comisia Europeană / EASME, Asigurarea bunei funcționări a achizițiilor publice responsabile social: 71 de cazuri de bune practici, 2020
• ICLEI Europe, Innovative and Sustainable Public Procurement of Healthy School Meals: A Practical Handbook, februarie 2026
• Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, forma consolidată, în special art. 56 privind contractele rezervate; Portalul Legislativ și pagina de legislație ANAP
• https://www.utildeco.ro/
• https://public-buyers-community.ec.europa.eu/communities/social-procurement/resources/social-procurement-bbwt

[1] https://www.e-licitatie.ro/pub/notices/adv-notices/view/100600226