Artele în mediul afacerilor
Notă: prezentul articol este scris de către Bădică Mara
Numele meu este Bădică Mara, am 19 ani și în momentul actual sunt studentă în anul I, licență, la Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică “I.L Caragiale”, la departamentul Scenografie. M-am născut și am crescut în orașul Constanța, pe care l-am părăsit la 16 ani ( clasa a 10-a) pentru a mă muta la Liceul De Arte Plastice “Nicolae Tonitza”, unde am și absolvit cu Atestat în Scenografie. Sunt o persoană energică și creativă, care își dorește foarte mult să promoveze cultura și artele! Vă mulțumesc!
Articolul face parte din “Concurs eseuri si articole pentru studenti” – vezi PAGINA
INTRODUCERE:
Oricât de mult am încerca să evităm domeniul afacerilor în calitate de artiști, este inevitabil. Preconcepții precum că artistul este muritor de foame sau că atunci când promovezi ceva atât de sacru este egoist să te gândești la situația ta financiară au existat din antichitate și încă mai există, fiind o dovadă vie a faptului că oamenii nu s-au schimbat atât de mult.Munca noastră, făcută din pasiune, are o valoare care trebuie capitalizată cât mai bine.
ARGUMENT:
În opinia mea, mediul afacerilor atrage un real interes în domeniul artelor, dar și invers.Fie că discutăm despre afaceri imobiliare, burse, ș.a.m.d. , toate aceste domenii, pot avea o parte artistică, referindu-mă aici la artele vizuale, cu ajutorul cărora se pot realiza reclame, logo-uri și desing-uri cu note de unicitate și eleganță specifice artelor.
MEDIUL AFACERILOR ESTE RELEVANT ȘI ÎN ARTE:
Plecând de la această idee, mă vor referi la celebrul geniu William Shakespeare, care, în calitate de dramaturg era conștient de riscul ca trupa sa de actori să se destrame, dacă nu venea imediat cu o capodoperă care să fie cumpărată cu succes. Așadar, dacă în Epoca Elisabetană, problema financiară era un prim obstacol în domeniul teatral și al tuturor artelor, cum ne-am putea imagina ca astăzi să nu fie? Mai ales într-o epocă în care cărțile de artă plecă atât de greu din rafturile librăriilor…
Referindu-mă la experiența mea personală, m-am confruntat cu dorința de a avea un trai bun și o mare parte din viață am trăit cu ideea că este inevitabil să nu ajungi bine dacă ești cu adevărat bun, valabilă după părerea mea, în orice domeniu. Însă crescând și începând să observ cât mai multe aspecte ale vieții, am realizat că această teorie optimistă menționată mai sus este posibilă, însă nu neapărat în toate cazurile, fiindcă am cunoscut oamenii cu un har aparte care din păcate nu au reușit. În momentul acela am început să mă interesez cât mai mult de mediul afacerilor, am început să urmăresc conferințe și să citesc cărți despre marketing, sperând că poate într-un viitor voi avea cunoștințele necesare să investesc în acțiuni sau să-mi deschid o firmă. După care m-am întrebat cam ce fel de oamenii ar apela la o firmă de Scenografie…Astfel, mi-a fugit gândul de a-mi deschide o afacere după terminarea facultății, iar invesțiile reprezintă pentru mine un real interes.
În altă ordine de idei, cred că orice artist își pune problema situației financiare viitoare, odată cu terminarea studiilor. Acest lucru mi se pare un prim prag în trecerea de la stadiul de adolescent la cel de adult. Când îți dai seama că într-o zi va trebui să te întreții singur și apar întrebările precum „cum mă întrețin singur?” sau „ ce aș putea face care să mi aducă plăcere în fiecare zi, timp de foarte mulți ani?”. Fiindcă mă aflu în domeniul artelor vizuale, mai precis, la specializarea Scenografie, dilema „plăcerii de a face acest lucru în fiecare zi” dispare, însă apar alte întrebări, precum dacă teatrul mai are mult de trăit sau dacă regizorii contemporani vor diminua din ce în ce mai mult contribuțiile scenografului. În această notă, una dintre soluțile cu care am venit a fost arta digitală, care din punctul meu de vedere și-a făcut loc în mediul afacerilor. Așadar, am început să lucrez și să mă interesez de nevoia de logo-uri, reclame digitale, animații ș.a.m.d. . Acest interes pentru arta digitală m-a îndreptat și către social media, în care artiștii se promovează din ce în ce mai mult. În acest punct deja mi-am dat seama că pe internet abndă prezența tinerilor artiști vizuali talentați și m-am întrebat ce pot aduce eu, pentru ca o firmă sau o persoană să mă aleagă pe mine, în detrimentul altor artiști, însă această problemă nu este doar în socia media, ci și în scenografie, actorie, pictură, regie, mai pe scurt în toate domeniile.
TANGENȚELE DINTRE ARTĂ ȘI MEDIUL AFACERILOR:
După părerea mea, tangențele dintre aceste domenii sunt reprezentate de „stilul” de a atrage oamenii prin elementul vizual. După cum se știe, elementul vizual reprezintă 60% din tot ceea ce percepem, adică foarte mult. Așadar, aproape toate formele de promovare vizuale a mediului de afaceri, vorbind acum despre reclame, prezentări, design-uri, etc. , au nevoie de o anumită cromatică și atmosferă pentru a atrage mase. Încă din antichitate, culoarea purtată atât de oamenii simpli, cât și de actori în timpul spectacolelor, era o primă cheie în descifrarea caracterului omului respectiv actorului. Același lucru este valabil și astăzi, chiar dacă noi am trecut de la anumite culori caracteristice la branduri sau firme populare. Spre exemplu, în reclamele de la televizor, ați observat vreodată că dacă se promovează un anumit produs, precum un obiect care determină bună starea familiei/copilului/ bunicii, se folosesc culori calde și se folosește o casă deschisă și frumoasă care exprimă starea benificiarilor anumitului produs? Acestă stragie, este folosită aproape peste tot, inclusiv în supermarketurile care folosesc trucuri vizuale de aranjare a marfei pentru a ieși în evidență.
CONCLUZII:
În încheiere, după ce am ridicat mai sus dilema situației financiare din viitorul tinerilor ariști cu care se confruntă aceștia în trecerea de la adoleșcență la maturitate, după ce am adus ca soluție mediul afacerilor, care poate avea multe legături cu domeniul artistic, rămâne de rezolvat, după părerea mea, interconectarea dintre a și oamenii de afaceri și artiști, modul în care aceștia să se intesecteze mult mai mult unii cu ceilalți, în special în mediile lor de lucru.
Anul trecut, am fost la un fel de conferință a oamenilor de afaceri, în care a existat un moment artistic, anume un recital de vioară și pian, deoarece sora mea este pianistă, am acumulat destule informații pentru a ști ce piesă concertau și a-mi face o scurtă părere, cât de amatoricească, despre respectivul recital, care conținea mai mult piese comerciale. Însă participanții la această conferință au apreciat extrem de mult acest recital, aplaudând gălăgios și cerând bis. Gest care m-a dus la ideea că dintre acești oameni, care se pare că apreciază muzica, probabil că majoritatea dintre ei nu se vor duce la Ateneul Român sau la Filarmonica George Enescu, așa că automat m-am gândit că nu vor merge nici la teatru, însă sigur apreciază alt gen de manifestare artistică, de care se simt mai aproape. Și atunci mi-a apărut în minte următoarea idee dacă noi, artiștii, avem nevoie de oamenii afacerilor, oare ei au de noi? Eu sper că da și că dacă nu vor lua parte la evenimente artistice profesioniste, totuși faptul că într-o conferință de afaceri, un moment de relaxare a fost un recital, este un real progres spre reînvierea artelor și culturii în contemporaneitate.
