De la avantajul instituțional imediat la valoarea publică,
sustenabilitate și rezultate pentru societate
Articol scris de Ovidiu Slimac și Alin Izvoran – link
Achizițiile publice sunt tot mai recunoscute ca instrumente pentru realizarea obiectivelor economice, sociale și de mediu ale Uniunii Europene. Cu toate acestea, practica de planificare și control poate rămâne ancorată într-o perspectivă instituțională, în care justificarea factorilor de evaluare este raportată aproape exclusiv la avantajele directe și evidente ale autorității contractante. Ne propunem să examinăm tensiunea dintre această abordare și finalitățile achizițiilor publice strategice, pornind de la observațiile formulate în cadrul verificării ex ante a documentației de atribuire și de la solicitarea de clarificări din partea unei autorități de management. Analiza este raportată la Directiva 2014/24/UE, la Directiva (UE) 2023/1791, la Regulamentul (UE) 2021/1060 și la propunerea Comisiei Europene COM(2026) 590 final – Public Procurement Act.
Achizițiile publice au nevoie de o schimbare de paradigmă
Achizițiile publice nu mai pot fi privite exclusiv ca un mecanism administrativ prin care o autoritate contractantă identifică o nevoie proprie, achiziționează produse, servicii sau lucrări și urmărește obținerea celui mai avantajos rezultat pentru propriul buget. Ele reprezintă, în egală măsură, un instrument de realizare a politicilor publice, de dezvoltare economică, de protecție a mediului, de promovare a incluziunii sociale și de accelerare a tranziției către o economie sustenabilă.
Această transformare presupune mai mult decât modificarea unor dispoziții legislative sau introducerea unor noi obligații pentru autoritățile contractante. Ea presupune o schimbare fundamentală de mentalitate, care trebuie să înceapă cu legiuitorul și să continue cu instituțiile care interpretează, verifică și controlează aplicarea legislației privind achizițiile publice.
Nu putem solicita autorităților contractante să utilizeze achizițiile publice în mod strategic, să promoveze criterii de mediu, să stimuleze incluziunea socială și să urmărească eficiența energetică, dacă mecanismele de control evaluează aceste demersuri exclusiv prin prisma avantajului economic sau administrativ imediat al instituției care organizează procedura.
Valoarea unei achiziții publice nu se măsoară exclusiv prin ceea ce câștigă instituția care cumpără, ci și prin ceea ce câștigă societatea în urma utilizării banilor publici.
Avantajul instituțional nu este sinonim cu valoarea publică
Un exemplu relevant al acestei tensiuni este motivul de respingere a documentațiilor de atribuire formulat în cadrul verificării ex ante de către ANAP:
„În Strategia de contractare se vor justifica factorii de evaluare, în sensul de a preciza concret care sunt avantajele reale și evidente aduse autorității contractante prin punctarea fiecărei cerințe tehnice, corelată cu ponderea acordată”.
Solicitarea de fundamentare este, în sine, legitimă. Factorii de evaluare trebuie să fie relevanți pentru obiectul contractului, proporționali, transparenți și verificabili. Dificultatea apare atunci când sintagma “avantaje reale și evidente aduse autorității contractante” devine filtrul exclusiv prin care sunt analizate criteriile de evaluare, inclusiv cele care urmăresc obiective sociale, climatice sau de mediu.
Este necesară distincția între avantajul instituțional direct: de exemplu, reducerea cheltuielilor, eficientizarea activității ori diminuarea costurilor de întreținere și beneficiul public sau societal: reducerea poluării, diminuarea emisiilor, integrarea profesională a persoanelor vulnerabile, îmbunătățirea condițiilor de muncă ori protejarea resurselor pentru generațiile viitoare.
Cele două categorii nu se exclud. O achiziție poate produce simultan avantaje instituționale și beneficii pentru societate. Totuși, ele nu trebuie confundate și nici nu trebuie ierarhizate automat în favoarea primelor. Un rezultat social poate avea o valoare publică incontestabilă, chiar dacă nu generează economii bugetare imediate pentru autoritatea contractantă.
Prin urmare, justificarea unui factor de evaluare ar trebui să explice obiectivul urmărit, legătura cu obiectul contractului, rezultatul concret avut în vedere, adecvarea ponderii, modalitatea de evaluare și mecanismul de verificare a angajamentului. În cazul criteriilor sociale și de mediu, fundamentarea poate demonstra valoarea publică a achiziției fără a fi necesară identificarea unui avantaj financiar direct pentru instituție.
În dreptul intern, discuția trebuie ancorată și în art. 32 alin. (8) lit. b) din HG nr. 395/2016: avantajul pentru autoritatea contractantă este o cerință normativă. Totuși, alin. (9) lit. a) recunoaște expres avantajele calitative, de mediu și/sau sociale. În interpretarea pe care o susținem, avantajul trebuie raportat la obiectul contractului și la atribuțiile instituției, inclusiv atunci când aceasta realizează obiective sociale sau de mediu. Fundamentarea trebuie să arate această legătură; simpla invocare a unui bine general pentru societate nu o poate înlocui. Susținem astfel o înțelegere mai completă a avantajului, păstrând obligația de a-l demonstra.
Solicitările autorităților de management – un test al coerenței dintre obiective și control
Solicitarea de clarificări, analizată în acest articol, ilustrează dificultatea transpunerii achizițiilor strategice în practica administrativă. Autoritatea de management observă că produsele care fac obiectul achiziției sunt menționate în Anexa nr. 2 la HG nr. 395/2016 ca produse cu impact asupra mediului, în timp ce factorul de evaluare al autorității contractante permite prezentarea unui proiect de mediu sau social. În acest context, se solicită justificarea posibilității ca operatorii economici să prezinte și un proiect social.
Problema de fond este următoarea: de ce ar trebui ca un proiect social să fie considerat mai puțin justificat decât un proiect de mediu, dacă ambele urmăresc obiective legitime de interes public și sunt conectate în mod corespunzător la contract? Faptul că produsele achiziționate au un impact asupra mediului nu exclude, prin el însuși, posibilitatea ca procedura să urmărească și rezultate sociale.
O achiziție strategică poate integra mai multe obiective, cu condiția ca fiecare să fie relevant pentru contract și să fie formulat în mod proporțional, transparent și verificabil. Nu este suficient ca operatorul economic să prezinte un proiect social generic, fără legătură cu obiectul contractului. În schimb, nu este justificată nici respingerea unei asemenea abordări doar pentru că rezultatul social nu se materializează într-un avantaj direct și imediat pentru autoritatea contractantă.
În cazul concret, trebuie verificat mai întâi dacă formularea «proiect de mediu sau social» permite renunțarea la o componentă de mediu obligatorie. Art. 187 alin. (4¹) din Legea nr. 98/2016 cere includerea factorilor de mediu pentru contractele al căror obiect are impact asupra mediului pe durata ciclului de viață. În plus, art. 4 alin. (2) lit. b) din Ordinul ANAP nr. 1.946/2024 permite completarea componentei de mediu cu aspecte de responsabilitate socială sau inovare, în condițiile art. 2 alin. (1). Obiectivele se pot cumula, cu păstrarea componentei obligatorii de mediu. Solicitarea unei justificări nu dovedește, singură, respingerea obiectivelor sociale; aprecierea necesită documentația integrală și regulile aplicabile la data inițierii procedurii.
Exemplele pot include, în funcție de obiectul contractului și de legătura juridică demonstrabilă: integrarea profesională a persoanelor vulnerabile implicate în executarea contractului, formarea personalului care execută contractul, îmbunătățirea condițiilor de muncă, accesibilitatea sau măsuri de reducere a impactului social negativ din lanțul de aprovizionare. Acestea nu sunt criterii universale, ci opțiuni care trebuie calibrate pentru fiecare achiziție.
Reforma europeană: societatea ca beneficiar legitim al achiziției
Propunerea Comisiei Europene din 9 septembrie 2026, COM(2026) 590 final, privind Regulamentul referitor la contractele de achiziții publice și concesiuni – Public Procurement Act – confirmă orientarea către o integrare mai coerentă a obiectivelor sociale, de mediu, de inovare, de securitate și de reziliență. La data redactării, documentul este o propunere legislativă, nu un regulament adoptat și aplicabil. Este totuși relevant pentru identificarea direcției de reformă.
Achizițiile publice responsabile social
În forma propunerii COM(2026) 590 final, dispoziția privind achizițiile publice responsabile social se regăsește la articolul 55 alineatul (1). Textul prevede:
„Achizitorii publici pot lua în considerare aspecte sociale atunci când achiziționează produse, servicii și lucrări, în vederea obținerii unor rezultate sociale pozitive sau a prevenirii ori atenuării impactului social negativ pe parcursul ciclului de viață al acestora”.
Finalitatea expresă a dispoziției este obținerea unor rezultate sociale pozitive și prevenirea sau atenuarea impactului social negativ pe parcursul ciclului de viață al produselor, serviciilor și lucrărilor. Nu este formulată ca o obligație de a obține un avantaj instituțional direct.
Alineatul (2) indică obiective precum incluziunea socială și integrarea pe piața muncii a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor vulnerabile implicate în executarea contractului, locuri de muncă de calitate, îmbunătățirea condițiilor de muncă, accesibilitatea, formarea profesională, egalitatea de gen, promovarea economiei sociale și protecția drepturilor omului în lanțurile de aprovizionare.
Alineatul (3) permite integrarea considerațiilor sociale, după caz, în specificațiile tehnice, criteriile de atribuire, condițiile de executare și, atunci când este relevant, criteriile de selecție, cu respectarea legăturii cu obiectul contractului, a transparenței, a nediscriminării și a proporționalității.
Trebuie păstrată precizia juridică: formularea “pot lua în considerare” instituie o posibilitate, nu o obligație universală de a lua în considerare aspecte sociale în fiecare procedură. Semnificația sa, în contextul prezentei analize, constă în recunoașterea expresă a rezultatelor sociale ca finalitate legitimă a achiziției.
Eficiența energetică înainte de toate
În materia eficienței energetice, este necesară delimitarea corectă a temeiurilor juridice. Regulamentul (UE) 2021/1060, în special articolul 9 alineatul (4), stabilește repere orizontale privind dezvoltarea durabilă și obiectivele de mediu în implementarea fondurilor. Principiul “eficiența energetică înainte de toate” este consacrat în Directiva (UE) 2023/1791, în special la articolul 3, iar aplicarea sa în achizițiile publice este reglementată de articolul 7.
Articolul 7 din Directiva (UE) 2023/1791 prevede, pentru contractele care ating pragurile europene relevante, obligația statelor membre de a se asigura că autoritățile contractante achiziționează numai produse, servicii, clădiri și lucrări cu performanțe ridicate de eficiență energetică, cu excepția situațiilor în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic. Totodată, statele membre trebuie să asigure aplicarea principiului eficienței energetice înainte de toate.
În propunerea Public Procurement Act, această orientare se regăsește la articolul 52 – Eficiența energetică. Alineatul (1) prevede că achizitorii publici trebuie să achiziționeze numai produse, servicii și lucrări cu performanțe ridicate de eficiență energetică, cu excepția cazurilor în care acest lucru nu este fezabil din punct de vedere tehnic.
Semnificația acestei orientări depășește reducerea facturii de energie a instituției. Ea impune ca eficiența energetică să fie integrată în conceperea achiziției și în alegerea soluției, ținând cont de performanța energetică și de efectele relevante pe parcursul duratei de viață. În consecință, analiza controlului nu ar trebui să reducă justificarea unei performanțe energetice superioare la economiile imediate ale autorității.
Criteriile de atribuire și rezultatele benefice, eficiente sau durabile
Articolul 98 din propunerea de regulament stabilește criteriile de atribuire. El orientează atribuirea către cea mai bună valoare pentru bani și stabilește cerințe privind compararea prețului și calității, precum și caracterul nediscriminatoriu, proporțional, specific, obiectiv și măsurabil al criteriilor.
În forma propunerii, ponderea criteriilor de calitate trebuie să atingă un prag minim, ceea ce indică intenția de a consolida dimensiunea calitativă a achizițiilor. Legătura cu obiectul contractului este, de asemenea, relevantă pentru înțelegerea criteriilor privind etapele ciclului de viață. Împreună, aceste dispoziții susțin o evaluare care nu se limitează la preț și nici la beneficiul administrativ imediat, ci rămâne ferm ancorată în obiectul contractului și în garanțiile concurențiale. Pragurile și derogările propuse sunt prevăzute la art. 98 alin. (4)–(5), fără efect obligatoriu în prezent.
Este important ca propunerea să nu fie prezentată ca un drept pozitiv în vigoare. Până la adoptare, dispozițiile sale pot servi drept reper pentru politica legislativă și pentru interpretarea evolutivă, fără a înlocui normele aplicabile în prezent.
Cadrul juridic actual permite deja integrarea criteriilor sociale și de mediu
Schimbarea de perspectivă nu trebuie amânată până la adoptarea noului regulament. Articolul 67 din Directiva 2014/24/UE permite identificarea ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic prin raportare la cel mai bun raport preț-calitate și admite criterii calitative, de mediu și sociale, cu condiția ca acestea să fie legate de obiectul contractului.
Jurisprudența Curții de Justiție confirmă că aspectele sociale pot privi nu numai persoanele care utilizează sau beneficiază de serviciile achiziționate, ci și alte persoane, în limitele prevăzute de directivă. În cauza C-368/10, Comisia/Țările de Jos, Curtea a analizat utilizarea criteriilor sociale în achizițiile publice. În cauza C-210/24, Curtea a confirmat că un criteriu referitor la creșterea remunerației personalului care execută contractul poate constitui un aspect social legat de obiectul contractului, dacă sunt respectate și celelalte condiții aplicabile.
Prin urmare, nu este vorba despre o interpretare fără fundament în legislația actuală. Este vorba despre utilizarea efectivă a posibilităților recunoscute de dreptul Uniunii, cu respectarea legăturii cu obiectul contractului, a transparenței, a egalității de tratament, a nediscriminării și a proporționalității.
În România, art. 187 alin. (4) și alin. (5) lit. a) din Legea nr. 98/2016 permit factorii sociali și de mediu, iar art. 188 alin. (1)–(2) definește legătura cu obiectul contractului inclusiv prin procesele specifice din ciclul său de viață. Art. 189 alin. (1)–(2) impune limite aprecierii și verificarea efectivă a informațiilor. Avem, așadar, instrumente pe care trebuie să învățăm să le folosim și să le motivăm. Reforma europeană poate dezvolta cadrul, însă formarea practicienilor pentru folosirea posibilităților existente poate începe acum.
Rolul instituțiilor de control: de la verificarea formală la evaluarea substanțială
ANAP, CNSC, autoritățile de management și celelalte instituții de control, au un rol determinant în formarea practicii administrative. Interpretările lor influențează comportamentul autorităților contractante și pot fie să stimuleze achizițiile strategice, fie să le descurajeze.
Dacă mesajul transmis prin verificări este că factorii de evaluare trebuie să producă, în primul rând, avantaje directe și evidente pentru instituție, autoritățile vor deveni reticente să utilizeze criteriile sociale și de mediu. Vor prefera factori ușor de justificat prin economii bugetare, chiar dacă aceștia nu generează neapărat cea mai mare valoare publică.
Instituțiile de control trebuie să verifice dacă decizia este legală, fundamentată, proporțională și nediscriminatorie. Nu trebuie însă să substituie propria apreciere asupra oportunității unui obiectiv social sau de mediu aprecierii autorității contractante, atât timp cât acesta se încadrează în limitele legale.
Este legitim să se verifice existența justificării, relevanța criteriului, proporționalitatea ponderii, caracterul obiectiv și verificabil al factorului. Este problematic ca acestor verificări să li se adauge, ca regulă generală nescrisă, condiția ca fiecare criteriu social sau de mediu să producă un avantaj financiar direct pentru autoritate.
Ceea ce trebuie sancționat este lipsa fundamentării, disproporționalitatea sau caracterul artificial al criteriului, nu ambiția legitimă a autorității de a genera valoare publică.
Un sistem de control modern nu trebuie construit exclusiv în jurul identificării riscurilor de neconformitate. El trebuie să contribuie la un mediu administrativ în care autoritățile contractante pot adopta soluții inovatoare și sustenabile, fără ca orice abatere de la practica tradițională să fie privită cu suspiciune. Aceasta nu înseamnă diminuarea rigorii controlului, ci aprofundarea acestuia.
Profesionalizarea prin școală și practică
Am mai susținut și în intervențiile noastre anterioare că profesionalizarea achizițiilor publice trece prin «școală». Susținem aceeași idee și aici: formare temeinică, legată de dosare reale, în care practicianul învață cum transformă un obiectiv social sau de mediu într-o cerință legală, comparabilă și verificabilă. Un certificat de participare nu poate ține locul acestei competențe. Avem nevoie de exercițiu, de explicații pentru soluțiile alese și de discuții între cei care pregătesc, evaluează și verifică achizițiile.
Recomandarea (UE) 2017/1805 a Comisiei, la punctele 3–4 și 8–9, leagă profesionalizarea de competențe, de formarea inițială și continuă și de accesul la îndrumări și schimb de experiență. Este un reper de politică publică, cu caracter de recomandare. În această direcție, propunem ateliere comune pentru achizitori și cei care verifică procedurile, cu exemple de fundamentări discutate pe temeiuri juridice explicite. Înțelegerea comună a regulilor trebuie să poată fi construită și înainte ca dosarul să ajungă la control.
Consecințe practice pentru planificare, evaluare și executare
Schimbarea de paradigmă trebuie să se reflecte în toate etapele procesului de achiziție. Strategia de contractare ar trebui să devină documentul în care autoritatea explică nu doar ce cumpără și la ce cost, ci și de ce a ales o anumită configurație a achiziției și ce rezultate urmărește.
Responsabilitatea trebuie susținută printr-o organizare reală a muncii. Art. 2 alin. (4) din HG nr. 395/2016 obligă celelalte compartimente să sprijine compartimentul de achiziții, iar art. 11 alin. (6) lit. c)–d) cere luarea în considerare a capacității profesionale și a resurselor disponibile. În practică, propunem ca specialistul tehnic să fundamenteze performanța urmărită, compartimentul de achiziții să construiască mecanismul de comparare, iar persoana responsabilă de contract să contribuie de la început la stabilirea dovezilor de executare. Conducerea trebuie să asigure timpul și resursele pentru această colaborare.
| Etapa | Abordare predominant tradițională | Abordare strategică |
| Planificare | Identificarea nevoii instituției | Identificarea nevoii și a impactului economic, social și de mediu |
| Strategia de contractare | Justificare predominant financiară | Fundamentarea valorii publice și a rezultatelor urmărite |
| Specificații tehnice | Cerințe minime de funcționalitate | Performanțe de mediu, sociale și energetice relevante |
| Factori de evaluare | Avantaj direct al autorității | Raport preț-calitate și rezultate durabile |
| Evaluarea ofertelor | Avantaj economic imediat | Compararea performanței ofertelor potrivit criteriilor publicate |
| Executarea contractului | Verificarea livrării/prestării | Verificarea livrării și a angajamentelor asumate |
| Control | Accent predominant formal | Legalitate, proporționalitate și rezultate verificabile |
Strategia de contractare – fundamentarea valorii publice
Pentru un factor de evaluare social sau de mediu, justificarea ar trebui să identifice problema urmărită, legătura cu obiectul contractului, rezultatul concret, metoda de evaluare, justificarea ponderii și modalitatea de monitorizare a angajamentului. O asemenea abordare răspunde exigențelor de fundamentare fără a transforma avantajul direct al autorității într-o condiție exclusivă.
Factori de evaluare orientați spre rezultate
Nu este suficient să se puncteze existența unei «politici de mediu», a unei «strategii sociale» sau a unui “proiect de responsabilitate socială”. Formulările declarative pot conduce la evaluări subiective. Este preferabil ca factorii să urmărească angajamente concrete, cuantificabile și verificabile: performanțe energetice, emisii estimate conform unei metodologii, măsuri de accesibilitate, formare profesională pentru personalul implicat în contract sau integrarea unor persoane vulnerabile în executarea acestuia, atunci când este relevant.
Angajamentele punctate trebuie înscrise în condiții contractuale adecvate, cu mecanisme de verificare și consecințe în cazul nerespectării. Astfel, criteriul devine un instrument real de obținere a rezultatului, nu o simplă declarație de ofertă.
De exemplu, pentru un factor privind integrarea persoanelor vulnerabile în executarea unui contract de curățenie, trebuie să știm ce angajament comparăm, pe ce perioadă și cu ce dovezi.
Persoana care urmărește contractul trebuie să poată verifica dacă angajamentul punctat a fost îndeplinit, prin mijloace proporționale și cu protejarea datelor personale. Această verificare trebuie pregătită odată cu factorul de evaluare. Altfel, riscăm să punctăm o promisiune pe care instituția nu are mijloacele să o urmărească.
Autoritățile de management și obiectivele finanțării europene
În cazul achizițiilor finanțate din fonduri europene, controlul trebuie să fie coerent cu obiectivele programului și cu principiile orizontale aplicabile. Fondurile europene urmăresc nu doar realizarea unor investiții fizice sau economii bugetare, ci și coeziunea economică și socială, tranziția verde și dezvoltarea durabilă. În consecință, analiza achiziției trebuie să examineze dacă modalitatea de achiziție a contribuit legal și verificabil la rezultatele relevante, nu doar dacă instituția a cumpărat produsul necesar la un preț justificat.
O propunere de reformulare a cerinței metodologice privind justificarea factorilor
Pentru a asigura coerența dintre control și obiectivele achizițiilor strategice, ar fi utilă reformularea modului în care este formulată cerința privind justificarea factorilor de evaluare. O variantă de lucru ar putea fi următoarea:
„În Strategia de contractare se vor justifica factorii de evaluare prin prezentarea obiectivelor urmărite de autoritatea contractantă și a rezultatelor concrete sau durabile pe care aceasta intenționează să le obțină prin punctarea cerințelor respective, inclusiv, după caz, a beneficiilor economice, sociale, de mediu și climatice generate pe parcursul ciclului de viață al produselor, serviciilor sau lucrărilor.
Justificarea va avea în vedere relevanța factorului de evaluare în raport cu obiectul contractului, caracterul proporțional al ponderii acordate, precum și posibilitatea unei evaluări obiective și a verificării îndeplinirii angajamentelor asumate de operatorii economici.
În cazul factorilor de evaluare care urmăresc obiective sociale sau de mediu, justificarea nu presupune, în mod obligatoriu, demonstrarea unui avantaj financiar direct pentru autoritatea contractantă, fiind necesară fundamentarea contribuției acestora la realizarea unor rezultate de interes public, cu respectarea condițiilor legale aplicabile.”
Propunerea nu elimină obligația de justificare, ci o încadrează într-un cadru mai complet. Ea păstrează cerințele de relevanță, proporționalitate și verificabilitate, recunoscând totodată că valoarea publică poate include rezultate care nu se traduc în economii imediate pentru autoritate.
Achiziția publică trebuie să producă valoare pentru societate
Reforma europeană a achizițiilor publice nu este doar o reformă a procedurilor, a termenelor sau a instrumentelor administrative. Este o reformă a modului în care trebuie înțeles rolul statului în economie și al banilor publici în realizarea obiectivelor societale.
Dacă o autoritate cumpără echipamente cu performanțe energetice superioare, beneficiul nu se limitează la factura de energie a instituției. Dacă încurajează integrarea persoanelor vulnerabile în executarea unui contract, beneficiul se reflectă în incluziune și ocupare. Dacă urmărește produse realizate în condiții sociale și de mediu responsabile, efectele pot depăși limitele instituției și pot se extinde asupra lucrătorilor, comunităților și lanțurilor de aprovizionare.
Aceste rezultate trebuie să devină parte integrantă a modului în care sunt planificate, evaluate și controlate achizițiile publice. Legalitatea și fundamentarea unui criteriu strategic nu pot fi confundate cu existența unui avantaj patrimonial direct pentru autoritatea contractantă.
Mai evaluăm o achiziție publică exclusiv prin ceea ce câștigă instituția care cumpără sau începem să o evaluăm și prin ceea ce câștigă societatea care finanțează acea achiziție?
Schimbarea de mentalitate trebuie să înceapă cu legiuitorul, să fie asumată de instituțiile de control și să se reflecte în practica fiecărei autorități contractante. Nu este suficient să schimbăm legislația privind achizițiile publice. Trebuie să schimbăm și modul în care înțelegem, interpretăm și controlăm această legislație.
Repere legislative
- Comisia Europeană, Propunere de Regulament privind contractele de achiziții publice și concesiunile (Public Procurement Act), COM(2026) 590 final, 9 septembrie 2026, 2026/0265(COD)
- Directiva (UE) 2014/24 a Parlamentului European și a Consiliului privind achizițiile publice
- Regulamentul (UE) 2021/1060 privind stabilirea dispozițiilor comune privind fondurile europene
- Directiva (UE) 2023/1791 privind eficiența energetică
- CJUE, Hotărârea din 10 mai 2012, Comisia/Țările de Jos, C-368/10, EU:C:2012:284
- CJUE, Hotărârea din 5 martie 2026, AESTE, C-210/24, EU:C:2026:145, punctele 38–49 și 50–58, privind criteriul social referitor la remunerația personalului implicat în executarea contractului Sursa oficială
- Legea nr. 98/2016, M.Of. nr. 390 din 23 mai 2016, art. 187 alin. (4), (4¹) și (5) lit. a), art. 188–189; pentru forma art. 187 alin. (4) și (4¹), OUG nr. 52/2024, art. I pct. 6, M.Of. nr. 483 din 24 mai 2024.
- Normele metodologice aprobate prin HG nr. 395/2016, M.Of. nr. 423 din 6 iunie 2016, art. 2 alin. (4), art. 11 alin. (6) lit. c)–d), art. 32 alin. (2), (8) și (9).
- Ordinul președintelui ANAP nr. 1.946 din 9 august 2024, M.Of. nr. 826 din 20 august 2024, art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (2) lit. b).
- Recomandarea (UE) 2017/1805 a Comisiei din 3 octombrie 2017 cu privire la profesionalizarea achizițiilor publice, JO L 259, 7 octombrie 2017, p. 28–31, punctele 3–4 și 8–9.













