Articol scris de Ovidiu Slimac și Alin Izvoran – link
O analiză critică a art. XXII din OUG nr. 43/2026
Deraierea unui tren poate provoca o catastrofă, dar deraierea priorităților unui stat poate avea consecințe mult mai profunde: când “ordonanța-trenuleț” frânează investițiile în educație, formare profesională, cercetare și cunoaștere, dar lasă deschisă calea finanțării festivităților, întrebarea nu mai este cât economisim astăzi, ci cât ne va costa mâine această alegere. Când un stat aflat sub presiunea finanțării decide să reducă cheltuielile, prima întrebare nu ar trebui să fie „Ce mai putem interzice?”, ci „La ce putem renunța fără să compromitem capacitatea instituțiilor de a funcționa, de a învăța și de a produce valoare publică?”.
Articolul XXII din OUG nr. 43/2026 readuce în centrul dezbaterii o problemă mai veche: tendința de a confunda disciplina bugetară cu restrângerea administrativă a unor categorii de cheltuieli, fără o evaluare suficientă a efectelor pe termen mediu și lung.
Înțelegem necesitatea consolidării fiscale și responsabilitatea Guvernului de a limita cheltuielile care nu sunt indispensabile. Ceea ce înțelegem însă mai greu este logica unei austerități care restrânge achiziția de cărți, accesul la expertiză, pregătirea profesională și realizarea studiilor, dar permite în continuare finanțarea unor festivități, sărbători tematice și evenimente de sfârșit de an.
Am mai scris pe această temă și ne păstrăm convingerea că profesionalizarea achizițiilor publice presupune investiții în oameni și în competențele lor.
Ce interzice, în realitate, art. XXII?
Începând cu intrarea în vigoare a ordonanței și pentru perioada rămasă din 2026, ordonatorii de credite vizați nu pot încheia angajamente legale pentru anumite categorii de cheltuieli, inclusiv furnituri de birou, cărți și publicații, consultanță și expertiză, pregătire profesională, studii și cercetări.
Reglementarea privește încheierea de noi angajamente legale, nu anulează automat contractele încheiate anterior și nu constituie o interdicție generală a tuturor achizițiilor. Interpretarea trebuie realizată împreună cu excepțiile de la alin. (2)–(10), inclusiv cele privind proiectele finanțate din anumite surse, investițiile și situațiile excepționale.
În practică, înscrierea unei achiziții în programul anual ori inițierea procedurii nu înlocuiește verificarea permisiunii de a încheia noul angajament legal. Identificarea unei excepții bugetare nu dispensează autoritatea de respectarea regulilor de atribuire, iar schimbarea denumirii contractului sau a codului CPV nu schimbă natura reală a cheltuielii.
La nivel local, art. XXII alin. (7) permite, în condițiile sale, angajamente pentru cheltuieli a căror amânare după 1 ianuarie 2027 ar afecta serviciile publice, cu note aprobate de ordonatorul principal și informarea Trezoreriei. Pentru instituțiile din sfera Legii nr. 500/2002, alin. (10) prevede aprobarea Guvernului prin memorandum. Mecanismele au condiții și competențe distincte.
Furniturile de birou: economii necesare sau austeritate simbolică?
Reducerea consumului de hârtie și consumabile este legitimă: digitalizarea, semnătura electronică și eliminarea documentelor redundante pot genera economii reale. Dar o instituție care își dimensionează riguros necesarul nu trebuie tratată la fel ca una care cumpără disproporționat, mai ales pentru că anumite activități presupun încă documente fizice și arhivare.
Economia autentică nu constă în a interzice cumpărarea unui top de hârtie, ci în a elimina procesele administrative care consumă inutil sute de topuri.
Cărțile și publicațiile: când economisim tocmai din cunoaștere
Administrația operează într-un mediu normativ și tehnologic în continuă schimbare. Legislația europeană, jurisprudența CJUE și standardele tehnice evoluează.
Un funcționar fără acces la informație actualizată nu devine mai eficient pentru că instituția a economisit costul unei publicații; poate deveni mai vulnerabil la erori și decizii insuficient fundamentate.
Nu orice abonament este indispensabil, dar utilitatea trebuie evaluată, nu prezumată ca absentă. O administrație performantă nu este aceea care cumpără cât mai puține cărți, ci aceea care transformă informația în decizii mai bune.
În acest context, susținerea presei scrise înseamnă apărarea unui simbol al libertății de exprimare și a unui spațiu necesar promovării calității în România; un asemenea reper este Revista Patronatului Român, a cărei apariție în format tipărit poate fi sprijinită prin donație sau sponsorizare.
Sprijinul voluntar acordat unei publicații trebuie însă separat de achiziția realizată de o instituție publică: o plată pentru un abonament sau pentru exemplare livrate nu devine donație prin simpla schimbare a denumirii. Susținerea presei de calitate are nevoie de finanțări transparente, cu respectarea regimului juridic aplicabil fiecărei operațiuni.
Consultanța și expertiza: între dependență și specializare
Există contracte de consultanță cu livrabile generice sau activități care ar putea fi realizate intern, aceste practici trebuie interzise. Există însă și proiecte de infrastructură complexe, investiții cu cerințe tehnice speciale, securitate cibernetică ori analize juridice și financiare în care expertiza externă previne prejudicii semnificative.
Alin. (6) permite anumite cheltuieli de consultanță, studii și cercetări pentru documente aferente investițiilor, autorizațiilor, avizelor și cererilor de finanțare. Excepția este utilă, dar nu acoperă întreaga diversitate a nevoilor administrative. Nu consultanța trebuie combătută, ci consultanța fără valoare adăugată.
În achizițiile publice, această diferență ar trebui să se vadă în contract: problema concretă de rezolvat, livrabilele verificabile, termenele, condițiile de recepție și modul în care expertiza este transferată echipei instituției. Un raport predat și arhivat nu dovedește, singur, utilitatea serviciului. Consultanța ar trebui evaluată și prin capacitatea pe care o lasă în urmă: poate instituția să folosească rezultatul și să gestioneze mai bine următoarea situație similară?
Pregătirea profesională: poate cea mai costisitoare economie
România are nevoie de specialiști capabili să gestioneze investiții complexe, de achizitori care să înțeleagă piața și de manageri publici care să urmărească performanța contractuală. În achizițiile publice, profesionalizarea presupune nu doar cunoașterea legii, ci analiză de piață, negociere, evaluare tehnică, sustenabilitate și managementul riscurilor.
Un curs repetitiv și fără aplicabilitate este risipă, dar un program care previne un prejudiciu financiar sau un litigiu poate genera beneficii net superioare costului. Este paradoxal să cerem administrației mai multă competență, limitând simultan accesul la instrumentele prin care aceasta se construiește.
Profesionalizarea trece prin „școală”: prin studiu temeinic, formare inițială și continuă, exercițiu aplicat și învățare din practică. Experiența profesională se consolidează prin actualizarea cunoștințelor și confruntarea argumentelor cu situații concrete. Pentru un specialist în achiziții publice, această învățare înseamnă capacitatea de a fundamenta cerințe, de a evalua oferte și de a gestiona contracte. Susținerea profesionalizării trebuie să se regăsească și în timpul și resursele alocate acestei „școli”.
Recomandarea (UE) 2017/1805 a Comisiei, în special punctele 3–5, leagă profesionalizarea achizițiilor de competențe definite, formare adaptată nevoilor și păstrarea personalului calificat. Punctul 4 include învățarea continuă și soluțiile electronice de formare. Este un reper de politică publică pentru orientarea resurselor; finanțarea concretă rămâne supusă normelor bugetare în vigoare.
Pentru achizitorul care trebuie să redacteze o cerință tehnică, să evalueze o justificare de preț sau să urmărească executarea contractului, accesul la învățare are consecințe practice. O cerință inutil restrictivă poate îndepărta ofertanți, iar o clauză neclară poate genera costuri în execuție. De aceea, evaluarea unui curs ar trebui să urmărească aplicarea competențelor dobândite în activitatea instituției, dincolo de simpla obținere a unei diplome.
Studii și cercetări: economisim astăzi, plătim mâine?
Studiile comandate doar pentru a justifica formal o decizie sunt discutabile, în schimb, analizele cost-beneficiu, studiile de oportunitate, cercetările privind cererea și evaluările de impact pot preveni investiții greșit dimensionate și contracte dificil de executat. A renunța la fundamentarea unei decizii pentru a economisi costul studiului poate fi una dintre cele mai scumpe forme de austeritate.
Marele paradox: restrângem cunoașterea, exceptăm festivitățile
Alin. (4) exceptează expres cheltuielile cu zilele oficiale ale unităților administrativ-teritoriale, sărbători publice, sărbători tematice și evenimente de sfârșit de an. Într-un context de presiuni asupra finanțării, limităm pregătirea profesională, dar păstrăm posibilitatea organizării unor evenimente festive din bani publici.
Nu contestăm valoarea culturală sau comunitară a sărbătorilor: acestea pot susține coeziunea socială, patrimoniul și economia locală. Contestăm însă absența unei ierarhii convingătoare a priorităților: este mai important să finanțăm o festivitate decât să pregătim specialiștii care gestionează investițiile, este mai justificată o sărbătoare tematică decât un studiu care poate preveni o investiție ineficientă?
Excepția legală nu înseamnă obligație de a cheltui; fiecare eveniment rămâne supus cerințelor de legalitate, oportunitate și încadrare bugetară, dar semnalul transmis este discutabil: instituții care își pot celebra performanțele, în timp ce întâmpină dificultăți în finanțarea pregătirii profesionale necesare obținerii lor.
Mobilierul românesc: o veste bună, dar o problemă juridică de clarificat
Salutăm faptul că mobilierul nu este nominalizat în enumerarea art. XXII alin. (1). Totuși, absența sa din noua listă nu echivalează automat cu eliminarea restricțiilor anterioare. Art. III alin. (1) lit. b) din OUG nr. 34/2023 a restricționat achiziționarea mobilierului și aparaturii birotice pentru dotarea birourilor, iar art. XXVIII din Legea nr. 141/2025 a extins aplicarea art. III și în 2026.
Mai mult, mobilierul încadrat ca obiect de inventar poate intra sub art. XXII alin. (1) lit. c). Pentru dotările de investiții trebuie verificat și art. XXIII. Legalitatea achiziției rezultă din aplicarea cumulativă a normelor și a excepțiilor incidente, nu din absența cuvântului „mobilier” dintr-o enumerare.
Am atras public atenția asupra acestei probleme, solicitând eliminarea restricției perpetuate din 2023 sau identificarea unei soluții care să sprijine producția autohtonă. România încă produce mobilier; întreprinderile investesc în utilaje, design, materiale și locuri de muncă.
Trebuie diferențiată achiziția de mobilier de lux de înlocuirea mobilierului degradat sau neergonomic, cu atât mai mult cu cât criteriile obiective de durabilitate, reparabilitate, sustenabilitate și cost pe ciclul de viață pot susține legal o producție responsabilă, fără discriminare după origine.
Când achiziția este permisă, aceste obiective pot fi traduse în cerințe verificabile: rezistență la utilizare, garanție, disponibilitatea pieselor și posibilitatea reparației. Art. 191–192 din Legea nr. 98/2016 permit evaluarea costurilor pe ciclul de viață, cu indicarea datelor și metodei în documentele achiziției. Criteriile trebuie să păstreze accesul egal la competiție; susținerea industriei românești nu justifică preferințe după originea produsului sau naționalitatea ofertantului.
De la interdicții administrative la performanță
- Diferențierea cheltuielilor după valoarea publică produsă, nu doar după clasificarea bugetară.
- Protejarea formării profesionale relevante, fundamentate pe nevoi și rezultate verificabile.
- Reducerea consumului prin digitalizare reală, nu doar blocarea achizițiilor de consumabile.
- Bugete proporționale și transparente pentru evenimentele festive, raportate la beneficiile comunitare.
Concret, propunem o evaluare a efectelor restricției: ce sume au rămas neangajate, ce activități au fost amânate, ce costuri au fost doar transferate în anul următor și ce riscuri pentru serviciile publice au apărut. O cheltuială amânată nu este automat o economie definitivă. Această evaluare ar trebui să fundamenteze orice prelungire sau schimbare a măsurii.
Ca propunere legislativă, protejarea formării esențiale ar putea fi legată de o nevoie profesională demonstrată, un cost justificat și un rezultat verificabil în activitatea instituției. Condițiile ar trebui formulate clar, pentru a permite controlul utilizării banilor. Până la o asemenea intervenție, utilitatea declarată a unui curs nu creează prin ea însăși o derogare de la interdicțiile aplicabile.
Buna gestiune financiară presupune economie, eficiență și eficacitate. Un stat care urmărește exclusiv cât de puțin cheltuiește, fără să analizeze ce pierde prin necheltuire, riscă să devină mai ieftin pe hârtie și mai costisitor în realitate.
Austeritatea nu ar trebui să înceapă cu educația și să se termine cu artificiile
Disciplina bugetară este indispensabilă, dar nu trebuie confundată cu reducerea mecanică a unor categorii de cheltuieli. Ne-am dori ca statul să fie la fel de exigent cu oportunitatea finanțării unor festivități precum este cu achiziționarea cărților, pregătirea profesională sau contractarea expertizei. Și ne-am dori ca economiile să fie obținute în primul rând din eliminarea risipei, nu din limitarea accesului la cunoaștere.
Avem nevoie de o austeritate inteligentă, nu doar contabilă; de o administrație care investește în competență și de un stat care știe să renunțe la ceea ce este inutil, fără să sacrifice ceea ce este necesar.
Cum putem construi o administrație mai performantă dacă îi limităm accesul la cunoaștere, dar îi păstrăm posibilitatea de a-și finanța festivitățile?
Repere normative și surse
- OUG nr. 43/2026, art. XXII
- OUG nr. 34/2023, art. III alin. (1) lit. b).
- Legea nr. 141/2025, art. XXVIII.
- Legea nr. 98/2016, art. 2 alin. (2), art. 191–192;
- Recomandarea (UE) 2017/1805 a Comisiei din 3 octombrie 2017 privind profesionalizarea achizițiilor publice, pct. 3–5; JO L 259 din 7 octombrie 2017, p. 28–31. EUR-Lex
- Comentariu public privind interdicția achizițiilor de mobilier: https://www.linkedin.com/posts/concordia-apmr-industriamobilei-share-7518672084022026240-lbmD/
