Despre muncă și despre telemunca au aparul și apar continuu bancuri ce ne ajută să trecem, cu umor, peste neajunsurile din activitatea noastră.
Un ascultător întreabă la Radio Erevan:
– Ce ar trebui să facem mai întâi și mai întâi dacă simţim, brusc, dorinţa de a munci?
Radio Erevan răspunde:
– Doar odihniţi-vă un pic pe canapea. Va trece.
În actualitate:
Un ascultător întreabă la Radio Erevan: Care este diferenţa dintre capitalism şi comunism? Radio Erevan răspunde: Într-o societate capitalistă omul exploatează omul, în cea socialistă este exact invers.
O altă povestire este despre trei câini: unul american, unul polonez şi unul din URSS care se întâlnesc şi vorbesc despre ce se petrece în ţările lor. Câinele din SUA spune: În ţara mea dacă latri şi tot latri până la urmă va veni cineva şi îţi va da carne. Câinele din Polonia întreabă: „Ce-i aia carne?” Câinele din Uniunea Sovietică întreabă: „Ce-i aia lătrat?”.
Ion îl sună pe Gheorghe:
– Alo, salut, ce faci, unde ești?
– Pe telescaun!
– Esti la munte?
– Nu, la telemuncă.
Reporterul:
– Domnule Antreprenor, la dumneavoastră în firmă, câți angajați muncesc?
Antreprenorul:
– Aproape jumătate dintre ei! … …
Un Director HR, într-o nefericită zi, își încheie trecerea pe pământ. Printr-un con de lumina lăptoasă urcă și ajunse în fața Sfântului Petru:
– Întotdeauna cumpănesc cu grijă și, luând în considerare și pe cele bune și pe cele rele, trimit fiecare suflet ce ajunge la mine, ori în Rai, ori in Iad.
Ai fost un om bun, cugetat, îi ajuți pe cei din jur, te-ai incris in asociatia de protecție a animalelor, ai fondat o societate de caritate pentru într-ajutorare reciproca si sprijin mutual pro bono.
Ai fost, de la o vreme, vegan.
Ai făcut fapte bune, chiar si atunci cand, contrar intenției tale, efectul acestora nu fost chiar fericit …
– Asta înseamnă ca ajung in Rai?, Intreba Directorul HR, ușor emoționat.
– Nu încă … răspunse Petru, pentru toate cate am arătat, pentru tine am sa fac o excepție si nu am decid eu!
– … … …
– Te las pe tine să decizi! Am să-ți dau o zi de probă în Rai și una în Iad, apoi decizi tu unde o să fie locul în care o să-ți petreci veșnicia. Unde vrei să mergi mai întâi?
Directorul HR medită nu mai mult de două clipe și luă o decizie strategică:
– O să marg mai întâi în Iad! Știu că prima opțiune este să-mi petrec veșnicia în Rai, și vreau să
trăiesc și acesta experiență înainte de ….
– Bine. Uite, iei liftul de acolo, și mergi la etajul minus 13. Nu ai de mers până la lift mai mult de două minute. Dacă cumva uiți unde trebuie să mergi, pe panoul de control al liftului, dotat cu tach-screen, wi-fi, wireless și bluetouth în versiunea 3.1., poți să introduci username “A@b//:http’*©afla,cum-“ și parola “data-de-azi-și-de maine” – fără diacritice, și panoul de control o să te întrebe automat “la ce etaj vrei să mergi?” .
Nu trebuie să tastezi răspunsul, liftul este dotat cu comenzi vocale, chiar dacă, uneori, în loc să te ducă unde vrei tu, o să te ducă unde vrea el, pentru ca a fost abgradat cu inteligență artificială. Dacă se întâmplă asta, da-i “restart” apoi “revii la setările din fabrica”.
Liftul nu o să te asculte nici de data asta, dar uneori se sperie și îți da un premiu “lucky loser”.
Înarmat cu tot setul de instrucțiuni pe care nu s-a obosit să le memoreze pentru că le-a înregistrat pe telefonul mobil, omul nostru pleacă încrezător în prima probă de concurs.
Merge, ia liftul, etajul minus 13. Ajunge la destinație.
“atentie, se deschid usile” și “mind the gap between the train and the platform”.
După minute bune de așteptare concentrată pe instrucțiunile vocale primite, ușa liftului se deschide, se închide, se deschide …
Este întâmpinat de Cel cu Cornițe în persoană, însoțit de o hostesa înaltă, echipată cu echipament de protecție corespunzător, blondă, ochi albasti, sprâncene, gene și bretele …
Ambientul îl impresionează pe Directorul HR: un spațiu generos, instalații de lumini si lasere, artificii, petarde, abur, fum, bărbați in geci de piele cu ținte, brățări si medalioane, blugi, ghete militare, bentițe pe cap, parul lung prins in coada sau nu, fete si ele îmbrăcate, cumva …
Muzica rock, DJ, stand-up comedy, trupe live … bere, voca, trabuc, ciubuc, lulea, biliard,… spa, sauna ucata, sauna umeda, sala fitness, pilates, … , soare, apa, mare, …
Dupa ceva timp, Cel cu Cornițe:
– Domnule Director, mulțumim pentru vizita de probă, vă asteptam cu mult interes! …
Înainte sa plecati, va rog sa completați chestionarul de monitorizare a satisfacției clientului …
Directorul Resurse Umane, surprins ca trebuie sa plece așa repede, se indreaptă încet spre liftul care, presimtrea, iarăși o sa-i dea premiul “lucky loser”.
Liftul nu vrea plece …, introduce username si parola … primește un răspuns:
“Bine, daca insiști, dar ai grija ce-ti dorești, ca s-ar putea sa se si întâmple!”
“atentie, se deschid usile” si “mind the gap between the train and the platform”.
Sfântul Petru:
– Acum iei liftul, mergi la etajul +13. Te aștept peste 24 de ore. Nu-ți mai dau user și parolă – nu-ți mai trebuie, la etajul 13 liftul urcă și fără să-i dai nici un fel de comandă.
Omul nostru urcă în lift, nici nu simte când a urcat 13 etaje, se deschid ușile în liniște.
Cer senin, de un albastru deschis ireal de frumos.
Nori albi, pufoși, frumoși.
Bărbați și femei – oameni înalți, senini, tăcuți, liniștiți, împăcați, îmbrăcai în haine lungi, comode, fără formă, albe …
Unii stau comozi ca pe o canapea pe câte un norișor pufos.
Alții vorbesc în șoaptă, fără să se audă practic nimic, despre înțelepciune, veșnicie, meditație, contemplare, frumusețea și plenitudinea universului …
O frumoasă femeie cântă la harpă un cântec cu sonorități domoale, dulci și monotone.
Îngeri albi survolează zona într-un zbor ireal de încet, completând mai mult decât armonios întreaga scenă.
Spațiu vast, fără limite …
După ceva vreme, Directorul Resurse Umane se uită la ceas …
Este surprins cât de puțin timp a trecut de când se relaxează în Rai. Timpul parcă nu mai are dimensiune.
Mai trece ceva vreme și omul nostru se uită iar la ceas, crezând că se apropie timpul să ia liftul …
Nu trecuseră nici câteva minute …
Secundarul ceasului se mișca de parcă era în cea mai neverosimilă “reluare” pe care o văzuse vreodată …
După o prea lungă perioadă de relaxare și liniște ușa liftului se deschide …
În lift, personajul nostru medită îndelung … Ce să facă ? Cum să facă ?
Atât de liniște și bine în Rai …
Ce mai zgomotos era în jos … …
Ușa liftului se deschide fără nici un mesaj.
– Cum a fost? Ce decizi ?
– Am să merg la minus 13, zice Directorul Resurse Umane,
gândindu-se la cât timp are de petrecut într-o veșnicie.
– Bine, e alegerea ta!
Liftul de oprește la minus 13. Se deschid ușile.
Liniște, semiîntuneric, se aud lemnele trosnind domol în foc.
Focuri mici, cazane cu smoală fumegând …
Din când în când se ridică din cazan câte unul – Cornițe îl împinge ferm înapoi la fiert.
– Hei, Cornite, unde este muzica, unde sunt artificiile? Cand vin trupele si fetele? Ieri era altfel pe aici!
Cornite, ferm:
– Ieri erai in proces de recrutare; acum te-am angajat deja !
