duminică, iunie 20, 2021
AcasăREVISTA ONLINEArticoleOP-ED: Spiritualitatea mediului de afaceri

OP-ED: Spiritualitatea mediului de afaceri

Spiritualitatea mediului de afaceri
conștientizare, integritate, moralitate


Nota: prezentul articol este scris de Eremia Mădălina-Roxana
An I, Masterul de Psihologia Muncii, Transporturilor și Serviciilor din cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, Universitatea din București.

Articolul face parte din “Concurs eseuri si articole pentru studenti” – vezi PAGINA


Ce este spiritualitatea? Nimeni n-ar putea spune cu exactitate, toți și-ar da cu părerea și totuși va fi un eșec, și asta pentru că fiecare va defini prin el însuși ceva ce ține de toți laolaltă.

Ce sunt afacerile? Într-un mod foarte rudimentar, sunt un simplu troc. Fie el fizic, mental, emoțional, spiritual sau în forma actuală ce prezintă cel mai mare interes, FINANCIAR, afacerile rămân un troc, care, în spațiul contemporan, este ornamentat artificial cu diferiți termeni meniți să transforme ceva banal în ceva ce formează o identitate, identitatea omului de afaceri.

Ce este de fapt un om de afaceri dacă nu un negustor priceput (sau mai puțin priceput) ce urmărește să ajungă la o înțelegere, să vândă, să schimbe sau să obțină ceva.

Mai are loc spiritualitatea într-un mediu sufocat de clădiri de sticlă? Bineînțeles că are, asta mai ales pentru că spiritualitatea se petrece oriunde și oricând și nu „are” sau „n-are loc” ci toate celelalte se află ÎN ea.

Nici eu nu știu cu exactitate, și probabil toate cele ce vor fi spuse vin tot prin mine însămi și contravin astfel cu cele anterior menționate cum că spiritualitatea ține de toți laolaltă și eu îmi pot da doar cu părerea. Dar nu asta facem cu toți? Oricând? Și în legătură cu orice?

Dar să revenim…păstrând iluzia unei minime cunoașteri.

Probabil ați auzit termenul de karma și cum face ea ca toate lucrurile din jurul nostru să se echivaleze într-un fel mai devreme sau târziu. Karma nu este altceva decât instanța nevăzută a justiției. Greșeala majorității este să considere că aceasta există doar dacă echivalarea se face instant și față de aceeași persoană sau în aceeași situație, nu mai devreme și nu mai târziu. Dar karma, la fel ca orice instituție de judecătorie mai are și întârzieri sau termene limită depășite.

Cum se manifestă karma? Cel mai mult în cadrul legăturilor dintre oameni, ce-și sunt unul altuia victimă sau învățător, de mai multe ori și cu o interschimbare continuă de rol de-a lungul vieții. De asemenea, ea se mai manifestă și într-un spațiu decizional individual atunci când repercursiunile acțiunilor proprii se vor reflecta și în viețile altora.


Ce treabă are toată tărășenia asta cu mediul de afaceri? Păi, așa cum am spus, omul de afaceri face schimburi și înțelegeri continue cu alții, astfel că pentru el karma va fi cu mult accelerată față de majoritatea persoanelor. El trebuie să cântărească mereu beneficiile și neajunsurile specifice unui context x sau y, aflându-se astfel în situația de a alege unde se va plasa pe un continuum al beneficiului personal și de a-și asuma toate lucrurile negative ce vor decurge din orice alegere ar face. Ce va alege ține (teoretic) de el, dar consecințele la care se angajează vor afecta în mod direct sau indirect atât pe alții cât și pe el.

Ce poate face pentru a evita consecințele negative ale acțiunilor? În primul rând să-și dezvolte conștientizarea și în al doilea rând integritatea și simțul moralității. Doar ele două concomitent folosite pot declanșa procesul intuitiv (aproape inconștient) al dreptății spontane.

Banii, la fel ca orice altceva mai mult sau mai puțin palpabil sunt tot o plată sau răsplată, astfel că omul de afaceri devine un bancher al karmei, un bancher ce nu rămâne doar un observator de neatins ci se află chiar în mijlocul schimburilor.

Ce fac sau au făcut mereu oamenii de afaceri conștienți de karmă? Au donat constant, pentru a se asigura că figurează în jurul cifrei 0 la bursa de valori a karmei și tot ce a ajuns la ei a primit măcar un bacșiș pentru elogiul unei minime intenții bune.

Banii, nu sunt un lucru rău în sine, însă ei pot fi gestionați mai mult sau mai puțin insidios și nici măcar asta nu îi face pe ei mai mult sau mai puțini răi pentru că ei rămân pe loc dacă nu sunt atinși și doar cel care îi folosește își reflectă intențiile asupra lor.

Totul se reduce astfel la o sumă de intenții care utilizează instrumente diverse pentru a se pune în practică, fie el banul, gândul sau decizia propriu-zisă.

Care este hibridul ce se naște la întâlnirea dintre spiritualitate și mediu de afaceri? Păi după cum știm cu toții, sunt multe…începând cu centrele de yoga (foarte populare în perioada contemporană) până la diverse cabinete de terapii alternative.

Cum au evoluat toate acestea de-a lungul timpului? Au evoluat în proporții diferite. Astfel, dacă în perioada industrială accentul se punea mai mult pe producție și mai puțin pe om, în ziua de astăzi (cel puțin la nivel superficial) accentul se pune mai mult pe oameni (prin diverse traininguri livrate angajaților cu titluri fancy de tipul „Wellbeing la locul de muncă.”), și mai puțin pe producție, lucru accelerat de prezența pandemiei.

În ce direcție ne îndreptăm? Este foarte greu de spus întrucât situația actuală permite preconizarea unor scenarii complet diferite pentru viitor. Cel mai bun scenariu reieșit din acest context pandemic ar fi acela în care oamenii, fructificând timpul individual asociat cu munca de acasă ce le-a permis să se introspecteze asiduu, să-și dezvolte într-atât conștientizarea, integritatea și simțul moralității încât întorși din nou la locul de muncă, în micromediul de afaceri să raționalizeze altfel deciziile și să-și îndrepte eforturile mai mult către ceilalți decât către sine. Cel mai negru scenariu ar fi acela în care oamenii, indiferent de vârstă, aleg să cedeze spiritul gregar complet, să devină mult mai puțin sociabili și mai degrabă individualiști, făcând astfel ca progresul urmărit să fie numai spre beneficiul personal, lucru ce va aduce indubitabil pe termen lung la un colaps al societății (care la bază nu este altceva decât un efort colectiv).

Cine este omul de afaceri? Oricine. Singura diferență o face magnitudinea schimbului și abilitățile de negociere naturale ale persoanei. Oricine poate da o nucă în schimbul a două măsline, mai ales dacă contextul nu îi permite să-și producă singur acele măsline și tot ce poate obține prin propriul efort sunt nucile. Se prea poate ca persoana care furnizează măslinele, în cazul în care are fler, să reușească să obțină nuca în schimbul unei singure măsline și nu a două. Spiritualitatea, lesne de înțeles, se află prezentă și în acest context, persoana cu măslinele putând alege să pună preț pe a obține cât mai mult pentru sine sau de a alege să fie corect față de persoana cu care se angajează într-un troc.

Ce ne rămâne de făcut și pe cine ar trebui să educăm în spiritul unei noi paradigme a mediului de afaceri, paradigmă în care acesta s-ar afla permanent în spiritualitate dar într-un mod complet conștient? Păi pe toată lumea. Începând cu fătul din burta mămicilor, până la oamenii tineri prinși între zidurile unor corpuri îmbătrânite de 90+ ani. Nimeni nu trebuie să scape, căci e de ajuns să fie un singur măr stricat cu o putere mare de persuasiune încât să îi convingă pe toți restul că beneficiile râmelor ce-l cotropesc sunt mai mari decât luciul imaculat al merelor coapte sănătos de Soare.

Cum ar trebui să facem asta? În primul rând să acceptăm că lucrurile se duc cu o viteză exponențială la vale și să începem fiecare dintre noi să aruncăm toți sacii de cartofi pe care îi găsim în cale direct în hăul din fața noastră pentru a putea face posibilă trecerea. Cum nu-mi place să țin secrete, vă voi mărturisi că nici eu nu știu ce reprezintă mai exact sacii aceștia de cartofi și unde îi găsim, căci probabil dacă aș fi știut, aș fi umplut de una singură măcar 1% din hăul ăsta. După cum bine știm, aceasta e tragedia omului care vrea să facă bine și nu știe cum.

Cum poate contribui mediul de afaceri la îngustarea hăului?  Să realizeze că el însuși e un organism viu, un individ compus din multiple companii prin care roiesc zilnic oameni și hârtii. Dar e mediul de afaceri conștient de el însuși, știe că are viață? În ultima vreme a început să-și conștientizeze viciile și să aplice politici de sustenabilitate din ce în ce mai asiduu.

Dar să nu ne păcălim totuși cu povești și să gustăm o lingură de Adevăr.

Mediul de afaceri e un construct artificial și oamenii care îl compun ar trebui să înceteze să se mai identifice cu astfel de șabloane spunându-și oameni de afaceri și să accepte că sunt, în fapt, doar oameni. Niște puncte. Pe o planetă. În spațiu. Perpetuu supuși entropiei pe plan fizic. Acesta e pasul conștientizării.

Să nu uităm acum că nu toate lucrurile dăunătoare sunt făcute cu neștiință și că multe dintre ele sunt făcute pentru că aduc beneficii considerabile de o altă natură. Decizia constă acum în capacitatea fiecăruia de a nu-și rupe bucăți din sine pentru a se angrena în trocuri (afaceri) ce știu foarte bine că nu îi vor aduce beneficii decât individual, iar fii, nepoții și strănepoții lui vor fi lăsați de izbeliște să se descurce singuri când le-o veni sorocul. Acesta este pasul integrității.

Legat de pasul anterior dar nu complet legat de el, omul de afaceri (căci așa s-a obișnuit să i se spună și doar la acest nume răspunde), trebuie să filtreze toate posibilele consecințe pe termen scurt sau lung, reușind să se gândească ultima dată la el și prima dată la ceilalți. Acesta e pasul moralității.

Acestea fiind spuse, de unde am pornit introspecția? Mai știe cineva? Parcă ceva cu mediul de afaceri, spiritualitate, pretexte… Cred că totuși am uitat exact…așa cum uită fiecare generație la rândul ei faptul că doar ea deține puterea și energia punerii bazelor celor ce vor urma.

Noi să nu uităm!
Vă rog!


Articolul precedentJESÚS DEL CERRO
Articolul următorComunicat de presă 21 Mai 2021
spot_img
spot_img
promovare online:spot_img

Postari recente:

promovare online:spot_img
spot_img
3,525FaniÎmi place
5AbonațiAbonați-vă
spot_img

Recomandate:

Evenimente:

spot_img