Inteligența Artificială în Achizițiile Publice: Revoluția Documentației Costul Ascuns al Inovării și Conexiunea cu Noul Cadru de Reglementare Digital al UE

Articol scris de Ovidiu Slimac și Alin Izvoran – link

Paradoxul documentației în era digitală

În calitate de analiști ai domeniului achizițiilor publice, am asistat, în ultimii ani, la o transformare tăcută, dar profundă, a modului în care se elaborează documentațiile de atribuire. Ceea ce odinioară însemna zeci, poate sute de pagini, a devenit, în practică, un univers de mii de pagini, atât pentru autoritatea contractantă, cât și pentru fiecare ofertant în parte.

Această explozie cantitativă are o cauză aparent bine intenționată: dorința de a detalia, de a acoperi toate aspectele tehnice, juridice și financiare, de a anticipa orice contestație. Dar are și un efect pervers: transformă participarea la o procedură într-un exercițiu logistic și financiar descurajant, în special pentru IMM-uri.

În acest context, Inteligența Artificială (IA) apare ca o soluție promițătoare. Instrumentele generative pot redacta, verifica, traduce și sintetiza documente la o scară și o viteză imposibil de atins de o echipă umană. O singură conversație cu ChatGPT poate genera, în câteva minute, un draft de propunere tehnică care altfel ar fi necesitat zile de muncă.

Dar această promisiune are un cost ascuns, iar acest cost nu este doar financiar sau organizațional, este un cost ecologic și geopolitic pe care începem abia să îl înțelegem. Prezentul articol își propune să analizeze acest paradox fundamental: cum îmbinăm nevoia de eficiență în achiziții cu realitatea fizică a infrastructurii care face posibilă IA ?

În achizițiile publice, Inteligența Artificială promite ceva ce orice achizitor visează în tăcere, de regulă între două clarificări și o contestație : ordine în haos. Poate citi volume mari de documente, poate identifica inconsecvențe, poate propune structură, poate transforma o frază tehnică scrisă cu talent de manual de centrală termică într-o cerință mai clară pentru piață. Dar IA nu este baghetă magică și, mai ales, nu este ordonator de credite. Nu semnează referatul de necesitate, nu răspunde în fața Curții de Conturi și nu explică, în ședința de evaluare, de ce a inventat un standard tehnic care sună foarte european, dar nu există.

Aici intervine rolul expertului în achiziții : nu să se teamă de IA, dar nici să o lase singură la volan. Inteligența Artificială poate fi un copilot excepțional, însă dacă îi dai destinația greșită, te va duce acolo impecabil, cu hartă, tabel comparativ și concluzii foarte convingătoare. În achiziții, problema nu este că IA greșește. Problema este că greșește fluent. Iar fluența, după cum știm din practică, nu este criteriu de conformitate.

Revoluția documentației prin IA. Avantaje pentru sectorul achizițiilor

1. Eficiență și viteză în elaborarea documentației

Primul și cel mai evident avantaj al utilizării IA în achiziții este reducerea dramatică a timpului de elaborare a documentației. O autoritate contractantă poate utiliza modele lingvistice de mari dimensiuni pentru a genera, în câteva ore, o ciornă a caietului de sarcini, a documentației de atribuire sau a răspunsurilor la clarificări.

Pentru ofertanți, beneficiul este și mai mare. Crearea unei propuneri tehnice pentru un proiect complex de infrastructură implică, în mod tradițional, coordonarea a zeci de specialiști, redactarea a sute de pagini de descrieri tehnice, planuri, grafice și justificări. Un instrument de IA poate accelera acest proces, permițând echipelor să se concentreze pe aspectele creative și strategice, în loc de cele repetitive.

Exemplu concret : într-o procedură pentru servicii de mentenanță IT, IA poate ajuta autoritatea să compare cerințele din contractul anterior cu noile nevoi operaționale, să identifice clauze redundante, să propună un calendar de livrabile și să formuleze cerințe minime mai clare. Pentru ofertant, poate genera o matrice de conformitate cerință-răspuns, poate verifica dacă toate documentele solicitate sunt menționate în ofertă și poate semnala contradicții între propunerea tehnică și cea financiară. Practic, IA poate face în câteva minute ceea ce, în mod tradițional, făcea un consultant obosit la ora 23:47, cu cafeaua rece și cu SEAP-ul deschis în alt tab.

Dar eficiența nu trebuie confundată cu substituirea responsabilității. Autoritatea contractantă rămâne obligată să acționeze transparent, proporțional și cu asumarea răspunderii. IA poate propune formulări, dar achizitorul trebuie să verifice dacă acestea respectă obiectul contractului, nevoia reală, valoarea estimată și tratamentul egal al operatorilor economici. Altfel, nu avem digitalizare, ci doar copy-paste cu motor turbo.

2. Standardizare și coerență

IA poate contribui la standardizarea documentației, reducând erorile și inconsecvențele care apar adesea în documentele redactate de mai multe persoane. Modelele antrenate pe seturi de date specifice pot asigura că toate documentele respectă aceeași structură, terminologie și format, facilitând atât evaluarea, cât și compararea ofertelor.

Standardizarea este utilă, dar trebuie dozată. O documentație coerentă este o binecuvântare. O documentație generată automat, identică pentru orice obiect de contract, este o mică tragedie administrativă cu font Calibri. IA poate ajuta la uniformizarea termenilor, la structurarea cerințelor și la eliminarea contradicțiilor, dar nu trebuie să transforme caietul de sarcini într-un șablon universal : același limbaj pentru pază, proiectare, software, catering și construcția unei pasarele pietonale.

În achiziții, proporționalitatea nu este ornament juridic. Este frâna de mână a excesului administrativ. Dacă folosim IA pentru a adăuga cerințe doar pentru că „sună bine”, ajungem la documentații în care un IMM trebuie să dovedească aproape că are departament juridic, departament ESG, departament de cybersecurity și, eventual, un mic laborator NASA, pentru a livra mobilier, servicii de curățenie sau o aplicație simplă.

3. Accesibilizarea procedurilor pentru IMM-uri

Unul dintre cele mai mari obstacole pentru IMM-uri în participarea la proceduri este complexitatea și volumul documentației. O firmă mică nu își permite întotdeauna să angajeze o echipă dedicată de consultanți pentru a redacta o propunere de 2.000 de pagini. IA poate reduce această barieră, permițând firmelor mai mici să genereze documentație de calitate cu resurse limitate, democratizând astfel accesul la piața achizițiilor publice.

Aici IA poate deveni un instrument real de democratizare. Un IMM care nu are o echipă de ofertare formată din zece persoane poate folosi IA pentru a înțelege cerințele, pentru a construi un calendar de pregătire a documentelor, pentru a verifica dacă propunerea tehnică răspunde punctual cerințelor și pentru a evita greșeli simple, dar fatale: lipsa unei declarații, un termen omis, o necorelare între grafic și metodologie. În lumea achizițiilor, unde uneori o virgulă costă cât o strategie de dezvoltare, acesta nu este un avantaj minor.

Totuși, IA nu transformă o ofertă slabă într-o ofertă conformă. Poate cosmetiza, poate ordona, poate explica, dar nu poate înlocui capacitatea tehnică reală, experiența similară, resursele necesare și asumarea contractuală. În limbaj de achiziții : IA poate ajuta operatorul economic să spună mai clar ce poate face, dar nu ar trebui să îl ajute să pară că poate face ce nu poate face. Diferența este fină, dar în evaluare devine foarte concretă.

4. Suport în evaluare și monitorizare

Nu doar ofertanții beneficiază. Autoritățile contractante pot utiliza IA pentru a evalua propunerile într-un mod mai rapid și mai consistent, identificând automat inconsecvențe, abateri de la cerințe sau elemente de risc. De asemenea, pe parcursul implementării, IA poate monitoriza conformitatea documentelor, rapoartele de șantier și cererile de modificare, alertând asupra unor posibile probleme.

În evaluare, IA poate fi folosită responsabil ca instrument de sprijin : identifică pasaje lipsă, compară răspunsurile ofertanților cu cerințele, semnalează inconsecvențe și ajută comisia să lucreze mai organizat. De exemplu, într-o procedură cu cinci oferte tehnice de câte 800 de pagini, IA poate genera o sinteză comparativă pe cerințe : unde fiecare ofertant răspunde, unde evită răspunsul, unde promite generic și unde există risc de neconformitate. Este ca un stagiar foarte rapid, cu memorie bună și fără pauză de masă.

Dar decizia nu trebuie automatizată integral. Comisia de evaluare trebuie să rămână autorul deciziei, nu spectatorul unei concluzii generate de sistem. Dacă un instrument IA marchează o ofertă ca „neconformă”, acesta nu poate fi finalul analizei, ci începutul verificării. În achiziții, algoritmul poate aprinde becul roșu, dar omul trebuie să citească tabloul electric.

Direcția instituțională: Viziunea ANAP pentru integrarea IA

Un reper esențial în înțelegerea viitorului achizițiilor publice îl constituie poziția clară exprimată de Președintele Agenției Naționale pentru Achiziții Publice (ANAP), doamna Raluca Rogoz, cu ocazia participării la PRIMO Forum 2026, desfășurat la Istanbul în perioada 8-9 iunie 2026. Evenimentul, care a reunit reprezentanți ai Băncii Mondiale, BERD, OCDE și ai principalelor autorități de achiziții din Europa și Asia Centrală, a avut ca temă centrală ecosistemul de inteligență artificială, cu accent pe cadrul de reglementare și utilizarea AI ca instrument strategic.

Declarația Președintelui ANAP este una de o importanță fundamentală pentru direcția în care se îndreaptă sistemul românesc de achiziții publice:

„Participarea la PRIMO Forum 2026 ne-a ajutat să înțelegem mai bine, într-un mod concret și aplicat, cum este folosită inteligența artificială în achizițiile publice, un subiect aflat în atenția experților internaționali reuniți la Istanbul. Discuțiile de aici confirmă faptul că ANAP se află deja pe un drum de modernizare instituțională, pe care îl consolidăm prin proiectele aflate în derulare finanțate din fonduri europene.”

Proiectul ANAP „Coerență și performanță în achiziții publice – măsuri pentru o abordare unitară în sistemul de management și control al fondurilor europene nerambursabile” include, în cadrul Obiectivului Specific 2, operaționalizarea unor instrumente digitale integrate, inclusiv implementarea de soluții de inteligență artificială. Concret, ANAP va extinde și actualiza platformele de suport operațional (sistemul de helpdesk) prin integrarea unor soluții AI destinate eficientizării funcțiilor tehnice și de asistență ale instituției.

Această abordare instituțională este esențială pentru că mută discuția din sfera teoretică în cea aplicată. Nu se pune problema dacă vom folosi IA în achiziții, ci cum o vom face, în ce domenii, cu ce instrumente și cu ce garanții.

Direcția ANAP este importantă pentru că mută IA din zona experimentului individual în zona guvernanței instituționale. Una este ca un achizitor să folosească IA pentru a-și ordona ideile înainte de a scrie o clarificare și alta este ca o instituție publică să integreze instrumente IA în helpdesk, suport operațional sau analiză documentară. În primul caz avem productivitate individuală. În al doilea caz avem politică publică digitală, iar politica publică digitală are nevoie de reguli, auditabilitate și trasabilitate.

În practică, integrarea IA în achiziții ar trebui să înceapă cu zone cu risc controlabil : sinteze de documente, ghidare procedurală, identificarea contradicțiilor, redactare preliminară, verificare formală. Abia după aceea se poate discuta despre funcții mai sensibile, precum evaluare, evaluare asistată sau analiză predictivă a riscurilor. Nu începem digitalizarea achizițiilor direct cu „robotul decide câștigătorul”. Asta nu e transformare digitală ; e invitație la contestație cu efecte speciale.

Conexiunea esențială: Noul cadru de reglementare digital al UE (Omnibus-ul digital)

Integrarea IA în achizițiile publice nu poate fi analizată în afara contextului mai larg al eforturilor Uniunii Europene de a simplifica și consolida cadrul de reglementare în domeniul digital, cunoscut sub denumirea de „acquis digital”. Acest cadru, care reglementează tehnologiile digitale emergente, securitatea cibernetică, platformele online și comunicațiile electronice, este esențial pentru a sprijini inovarea și a proteja consumatorii.

Pe fondul deficitului de competitivitate al UE, semnalat de Raportul Draghi din 2024, care atribuie această situație, în parte, sarcinilor administrative și inconsecvențelor în materie de reglementare, Comisia Europeană a demarat un amplu proces de simplificare. Rezultatul este Omnibus-ul digital, adoptat în noiembrie 2025, care ia forma a două regulamente distincte, cu un impact direct asupra modului în care putem integra IA în achiziții:

În această ecuație, Regulamentul european privind inteligența artificială nu este un detaliu de subsol, ci cadrul de joc. El stabilește o abordare bazată pe risc : unele sisteme IA sunt interzise, altele sunt considerate cu risc ridicat, iar altele intră sub obligații de transparență. Pentru achizițiile publice, acest lucru înseamnă că autoritatea contractantă trebuie să știe ce cumpără : un simplu instrument de redactare, un sistem de analiză documentară, un instrument de decizie asistată sau un sistem care poate afecta drepturi, accesul la servicii ori tratamentul persoanelor. În funcție de răspuns, abordarea se schimbă.

Cu alte cuvinte, înainte de a cere „platformă cu IA”, autoritatea ar trebui să întrebe: ce face IA, pe ce date lucrează, cine o supraveghează, ce riscuri produce, ce jurnale păstrează, cum se explică rezultatele și cine răspunde când recomandarea este greșită. Caietul de sarcini nu trebuie să fie fascinat de cuvântul „IA”, așa cum unele documentații au fost fascinate ani întregi de expresia „soluție integrată”. Integrarea, fără responsabilitate, rămâne doar o promisiune frumos ambalată.

1. Omnibus-ul digital pentru date, securitate cibernetică și confidențialitate

Acesta propune măsuri care vizează reducerea birocrației pentru companii, inclusiv :

• Un punct unic de intrare pentru toate rapoartele privind incidentele de securitate cibernetică, ceea ce simplifică raportarea pentru autoritățile contractante și operatorii economici.
• Fuzionarea mai multor acte legislative (Legea privind guvernanța datelor, Directiva privind datele deschise) într-o lege unică privind datele, creând un cadru mai clar pentru utilizarea datelor în procesele de achiziție.
• Abrogarea Regulamentului P2B, ale cărui dispoziții au devenit redundante, reducând astfel complexitatea normativă.

2. Omnibus-ul digital privind IA

Acesta aduce modificări specifice Regulamentului privind IA, esențiale pentru domeniul achizițiilor:

• Alinierea termenelor pentru aplicarea obligațiilor cu grad ridicat de risc la disponibilitatea standardelor, oferind un cadru mai predictibil.
• Extinderea simplificărilor pentru IMM-uri, facilitând accesul acestora la piața achizițiilor publice prin reducerea sarcinii de conformitate.
• Raționalizarea guvernanței, cu o supraveghere sporită acordată Oficiului pentru IA, pentru o aplicare unitară a normelor.

3. Pachetul digital și securitatea cibernetică

Omnibus-ul este completat de un „Pachet digital” care include o nouă strategie pentru uniunea datelor și portofele europene pentru întreprinderi. La 20 ianuarie 2026, Comisia a propus și un nou pachet privind securitatea cibernetică, cu modificări ale Directivei NIS2, pentru a simplifica respectarea normelor pentru 28.700 de întreprinderi și a reduce riscurile din lanțul de aprovizionare TIC.

Importanța pentru achiziții

Aceste reforme europene sunt esențiale pentru că oferă cadrul legal în care instrumentele de IA pentru achiziții trebuie să funcționeze. Ele creează un echilibru între :

• Simplificarea administrativă (reducerea costurilor de conformitate pentru IMM-uri, raționalizarea raportărilor) și
• Menținerea unui nivel înalt de protecție (securitate cibernetică, protecția datelor, supravegherea riscurilor IA).

Astfel, integrarea IA în achiziții, dorită de ANAP, se va face într-un cadru european care încurajează inovația, dar stabilește limite clare pentru a proteja interesul public, transparența și concurența loială.

IA în achiziții: ce trebuie să scriem în caietul de sarcini

Dacă autoritatea contractantă achiziționează un instrument IA, documentația nu ar trebui să se limiteze la cerințe de tipul „să utilizeze inteligență artificială”. Aceasta este o cerință aproape la fel de utilă ca „să fie modern”. Modern pentru cine, cum, în ce scop și cu ce garanții ? În caietul de sarcini trebuie descrise funcțiile concrete : clasificare documente, sumarizare, căutare semantică, verificare formală, generare de răspunsuri, analiză de risc, suport pentru helpdesk sau monitorizare contractuală.

Autoritatea ar trebui să solicite cel puțin: documentație tehnică privind funcționarea sistemului, descrierea datelor utilizate, măsuri de securitate, reguli de acces, jurnalizarea acțiunilor, posibilitatea auditării, mecanisme de supraveghere umană, limitări cunoscute și condiții de utilizare. Altfel, cumpărăm o cutie neagră și o punem în mijlocul unei proceduri unde legea cere transparență. Iar transparența cu cutia neagră are aceeași eleganță ca o ședință de evaluare fără proces-verbal: pare că se întâmplă ceva, dar nimeni nu doarme liniștit.

Costul ascuns al IA. Consumul de apă și energie

Pe 18 iunie 2026, Comisia Europeană și OCDE au lansat Cadrul de Competențe în Inteligență Artificială (AILit) pentru învățământul primar și secundar. Este un pas important pentru pregătirea generațiilor viitoare.

Dar, pentru ca acești copii să poată folosi IA într-un mod responsabil, noi, adulții, trebuie să înțelegem mai întâi costul real al acestei tehnologii.

Din perspectiva achizițiilor publice, acest cost ascuns trebuie tradus în criterii și clauze, nu doar în îngrijorări elegante. Dacă autoritatea cumpără servicii cloud, sisteme IA sau platforme digitale, poate solicita informații privind eficiența energetică, localizarea centrelor de date, sursele de energie, măsurile de reducere a consumului de apă, raportarea emisiilor și politicile de sustenabilitate ale furnizorului. Nu pentru a transforma achiziția publică într-un concurs de eseuri verzi, ci pentru a evalua costul real al soluției pe termen lung.

Aici criteriul „prețul cel mai scăzut” devine periculos de comod. Un serviciu IA poate fi ieftin la abonament și scump în infrastructură, dependență tehnologică, risc de securitate, consum energetic și lipsă de control asupra datelor. În achiziții, ieftinul are uneori talentul de a reveni sub formă de act adițional, incident de securitate sau raport de audit cu ton sever.

Amprenta de apă a IA

Un studiu publicat în 2025 în revista Communications of the ACM de Pengfei Li, Shaolei Ren și colegii lor de la Universitatea California din Riverside a pus în lumină un aspect adesea ignorat: consumul de apă al IA.

Cifrele sunt uluitoare :

• Scrierea unui singur e-mail de 100 de cuvinte cu ChatGPT consumă aproximativ 519 mililitri de apă, echivalentul unei sticle standard. Aceasta include atât apa utilizată direct pentru răcirea serverelor, cât și apa consumată indirect pentru producerea energiei electrice necesare.
• O conversație susținută cu un chatbot consumă apă în aceeași ordine de mărime, aproximativ 500 de mililitri, iar consumul crește pe măsură ce conversația se prelungește.

Pentru a înțelege magnitudinea fenomenului, să ne imaginăm un birou de proiectare care folosește ChatGPT pentru a genera sute de pagini de documentație pentru o procedură. Fiecare iterație, fiecare solicitare de clarificare, fiecare revizuire are un cost în apă. Multiplicat cu mii de ofertanți și zeci de mii de proceduri anual, impactul devine semnificativ.

De ce are nevoie IA de apă ?

Centrele de date care procesează solicitările AI generează cantități uriașe de căldură. Cipurile moderne disipă între 300 și 700 de wați fiecare, iar un singur proces de antrenare a unui model lingvistic de mari dimensiuni utilizează zeci de mii de astfel de cipuri, timp de săptămâni sau luni.

Cea mai utilizată metodă pentru răcire este răcirea evaporativă. Apa este pompată prin conducte, absoarbe căldura și se evaporă parțial, transportând energia termică în atmosferă. Aproximativ 80% din apa introdusă într-un sistem de răcire evaporativă se pierde prin evaporare.

Un singur campus AI de tip hyperscale poate consuma într-o singură zi mai multă apă decât un oraș de 10.000 de locuitori pentru toate nevoile sale.

Pentru achizitor, întrebarea nu este doar „cât de performant este modelul?”, ci și „unde rulează, cu ce consum și cu ce impact?”. Dacă o autoritate solicită o soluție IA pentru analiză documentară, poate include cerințe privind eficiența infrastructurii, raportarea consumului, disponibilitatea unor centre de date cu energie regenerabilă sau, după caz, criterii de atribuire privind performanța energetică. Nu toate contractele vor permite astfel de criterii, dar acolo unde obiectul achiziției are legătură directă cu infrastructura digitală, ignorarea lor devine o formă de orbire administrativă.

Sustenabilitatea nu trebuie folosită decorativ, ca o plantă artificială într-un birou de achiziții. Trebuie legată de obiectul contractului, de modul de executare și de factorii de evaluare. Altfel, riscăm să cerem „soluții verzi” într-un paragraf și să atribuim contractul exclusiv pe preț în următorul, adică exact genul de contradicție pe care IA ar putea să o detecteze înainte să o detecteze CNSC.

Cifrele globale

Rapoartele companiilor mari confirmă tendința :

• În 2024, Google a consumat aproximativ 8,1 miliarde de galoane de apă, dintre care 95% în centrele de date. Consumul aproape s-a dublat între 2021 și 2024, principalul factor fiind creșterea sarcinilor AI.
• Microsoft a raportat un consum de 1,7 miliarde de galoane în 2022, în creștere cu 34% față de anul anterior. O singură rundă de antrenare pentru GPT-4 a consumat, într-o lună, 11,5 milioane de galoane.
• Meta a consumat aproximativ 813 milioane de galoane de apă în 2023, tot 95% în centrele de date.

Estimarile pentru 2027 indică o cerere globală de 4,2 până la 6,6 miliarde de metri cubi de apă, echivalentul a jumătate din cantitatea totală de apă extrasă anual de Regatul Unit.

Mai îngrijorător este faptul că o parte semnificativă din această apă provine din regiuni afectate de stres hidric. Microsoft a recunoscut că 42% din consumul său de apă în 2023 provenea din astfel de regiuni, iar pentru Google procentul a fost de 15%. Și ambele procente sunt în creștere.

Tensiunea strategică : IA vs. Obiective climatice în Uniunea Europeană

Această realitate ne confruntă cu o dilemă strategică majoră. Președintele Asociației Europene a Centrelor de Date a declarat recent că Europa trebuie să acorde prioritate inteligenței artificiale în detrimentul ambițiilor sale climatice imediate, altfel riscă să-și cedeze suveranitatea tehnologică Chinei. Este o poziție care reflectă o tensiune reală.

Pe de o parte, Uniunea Europeană are obiective climatice ambițioase. Pe de altă parte, construirea de centre de date, care consumă energie și apă în cantități uriașe, este esențială pentru a rămâne competitivă în cursa globală a IA. Această tensiune a dus deja la situații de blocaj: un stat american a blocat construcția unor centre de date mari, invocând creșterea facturilor la energie pentru populație. Europa se confruntă cu o decizie similară.

Cadrul AILit pentru educație. O responsabilitate pentru viitor

Pe 18 iunie 2026, Comisia Europeană și OCDE au prezentat Cadrul de Competențe în Inteligență Artificială (AILit) pentru învățământul primar și secundar. Cadrul oferă o referință comună pentru integrarea competențelor în domeniul IA în educație și este structurat în jurul a 4 dimensiuni și 19 competențe.

Inițiativa este lăudabilă și necesară. 68% dintre adolescenți utilizează deja IA, dar sistemele de învățământ adesea nu dispun de cadrele necesare pentru a integra eficient această tehnologie în procesul de învățare. Cadrul AILit răspunde unor provocări precum lipsa unei definiții comune, implementarea inconsistentă și înțelegerea limitată a pedagogiilor eficiente susținute de IA.

Dar există o întrebare pe care acest cadru nu o abordează direct: “pregătim copiii pentru o lume în care IA este omniprezentă, dar îi învățăm și despre costurile ascunse ale acesteia? Îi învățăm că generarea unui text cu IA consumă apă, că utilizarea intensivă a acestor instrumente are un impact ecologic real și că dezvoltarea infrastructurii IA intră în conflict cu obiectivele de sustenabilitate?”

Alfabetizarea în domeniul IA ar trebui să includă și această dimensiune. Nu doar cum să folosim IA, ci și cât costă utilizarea ei, pentru planetă, pentru comunități și pentru generațiile viitoare.

Impactul asupra achizițiilor publice. O provocare în patru dimensiuni

Revenind la domeniul nostru, achizițiile publice, această analiză ne obligă să reformulăm modul în care gândim eficiența și inovarea.

Întrebarea retorică finală. Suntem pregătiți pentru acest compromis ?

Ajungem, astfel, la întrebarea pe care noi, autorii, o considerăm esențială pentru toți cei implicați în achiziții publice, pentru factorii de decizie, pentru profesori și pentru părinți:

“Suntem dispuși să implicăm Inteligența Artificială în procesele fundamentale ale societății, inclusiv în achizițiile publice, atâta timp cât centrele de date care o fac posibilă sunt mari consumatoare de energie și apă, iar creșterea lor intră în conflict cu obiectivele climatice și cu bunăstarea comunităților locale?”

Aceasta nu este o întrebare retorică în sensul că nu are răspuns. Dimpotrivă, are mai multe răspunsuri posibile, iar noi trebuie să alegem conștient unul dintre ele:

1. Acceptăm costul ecologic ca pe un preț necesar al progresului tehnologic, investind simultan în energie regenerabilă și tehnologii de răcire mai eficiente.
2. Limităm utilizarea IA în domenii unde impactul ecologic este disproporționat față de beneficiul obținut, rezervând-o pentru aplicații cu valoare adăugată clară.
3. Căutăm alternative, cum ar fi IA mai eficientă din punct de vedere energetic, centre de date amplasate în regiuni cu surplus de apă și energie regenerabilă, sau investiții masive în tehnologii de răcire cu consum redus de apă.

Pentru sectorul achizițiilor publice, răspunsul trebuie să fie unul informat. Fiecare procedură care optează pentru documentație generată de IA, fiecare ofertant care folosește ChatGPT pentru propunerea tehnică, fiecare autoritate care implementează un sistem de evaluare bazat pe IA, toate aceste decizii contribuie la cererea globală de energie și apă.

Răspunsul nostru, în calitate de experți în achiziții, este: da, dar nu oricum.

IA trebuie introdusă în achiziții cu aceeași prudență cu care introducem un criteriu de atribuire nou: verificăm legătura cu obiectul contractului, justificăm utilitatea, evaluăm riscurile, asigurăm transparența și păstrăm controlul uman. Nu punem IA în documentație pentru că dă bine în prezentări, așa cum nu punem „inovare” în criterii doar ca să pară procedura tânără.

Utilizarea responsabilă a IA poate reduce povara administrativă, poate ajuta IMM-urile, poate crește coerența documentelor și poate susține decizii mai bine fundamentate. Dar utilizarea iresponsabilă poate produce documentații stufoase, cerințe inventate, evaluări opace și dependență de furnizori tehnologici.

Pe scurt : IA poate fi vitamina sistemului sau poate fi încă o pastilă luată fără prospect. Iar în achiziții, prospectul se numește lege, caiet de sarcini și dosar al achiziției.

Eficiența nu poate fi disociată de sustenabilitate iar în această ecuație, prețul cel mai mic nu este niciodată singurul criteriu relevant, nici în achiziții, nici în inovare.

Inteligența Artificială nu va salva singură achizițiile publice. Dar poate salva timp, poate reduce erori, poate crește accesibilitatea și poate ajuta expertul să se concentreze pe ceea ce contează : nevoia reală, concurența, calitatea, sustenabilitatea și executarea contractului. Cu o condiție esențială: să nu confundăm viteza cu legalitatea și automatizarea cu responsabilitatea.

Achizitorul public al următorilor ani nu va fi înlocuit de IA. Va fi, însă, înlocuit de achizitorul care știe să folosească IA. Diferența este importantă și, am spune, ușor neliniștitoare pentru cei care cred că digitalizarea înseamnă să transformi un formular Word într-un PDF scanat.

Adevărata revoluție nu va fi că IA scrie documentații mai repede. Revoluția va fi când vom folosi IA pentru a scrie documentații mai scurte, mai clare, mai proporționale și mai utile. Pentru că problema achizițiilor nu a fost niciodată lipsa de pagini. Dimpotrivă, pagini avem. Ce ne lipsește, uneori, este curajul de a spune simplu ce cumpărăm, de ce cumpărăm și cum evaluăm corect.

***

Bibliografie

1. Comisia Europeană & OCDE, Cadrul de Competențe în Inteligență Artificială (AILit) pentru învățământul primar și secundar, lansat la 18 iunie 2026.
2. Li, P., Ren, S., et al., Making AI Less Thirsty, Communications of the ACM, 2025.
3. Google, Raport de Mediu, anul financiar 2024.
4. Lawrence Berkeley National Laboratory, Raportul privind consumul de energie al centrelor de date, 2024.
5. World Resources Institute, Sistemul de evaluare a stresului hidric, 2023-2024.
6. Declarații ale Președintelui Asociației Europene a Centrelor de Date, preluate de Politico.
7. Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare, art. 187 alin. (8).
8. Space Daily, AI Water Consumption Analysis, 2025.
9. Agenția Națională pentru Achiziții Publice, Comunicat de presă – Președintele ANAP, Raluca Rogoz, la PRIMO Forum 2026, 11 iunie 2026.
10. Comisia Europeană, Un cadru de reglementare digital flexibil pentru UE – Acquis-ul digital și Omnibus-ul, 2026.
11. Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, art. 2 alin. (1) și alin. (2), privind eficiența economică și socială și principiile achizițiilor publice: nediscriminarea, tratamentul egal, transparența, proporționalitatea și asumarea răspunderii.
12. Regulamentul (UE) 2024/1689 privind inteligența artificială, art. 4, privind obligația furnizorilor și implementatorilor de sisteme IA de a asigura un nivel suficient de alfabetizare în domeniul IA pentru personalul implicat.
13. Legea nr. 98/2016, art. 49 alin. (1), privind obligația autorităților contractante de a acorda tratament egal și nediscriminatoriu operatorilor economici și de a acționa transparent și proporțional.
14. Legea nr. 98/2016, art. 2 alin. (2) lit. e), principiul proporționalității; art. 49 alin. (1), obligația de transparență și proporționalitate.
15. Legea nr. 98/2016, art. 187 alin. (1)-(3), privind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic; art. 187 alin. (4)-(7), privind factorii calitativi și costul pe ciclul de viață.
16. Regulamentul (UE) 2024/1689, art. 26, privind obligațiile implementatorilor sistemelor IA cu grad ridicat de risc; Regulamentul (UE) 2016/679, art. 22 alin. (1), privind dreptul de a nu face obiectul unei decizii bazate exclusiv pe prelucrare automată care produce efecte juridice sau afectează semnificativ persoana vizată.
17. Regulamentul (UE) 2024/1689, art. 6 și anexa III, privind clasificarea sistemelor IA cu grad ridicat de risc; art. 50, privind obligațiile de transparență pentru anumite sisteme IA.
18. Regulamentul (UE) 2024/1689, art. 26, privind obligațiile implementatorilor sistemelor IA cu grad ridicat de risc, inclusiv utilizarea conform instrucțiunilor și măsuri tehnice și organizatorice adecvate.
19. Legea nr. 98/2016, art. 2 alin. (2) lit. d)-f), privind transparența, proporționalitatea și asumarea răspunderii; Regulamentul (UE) 2024/1689, art. 50, privind transparența anumitor sisteme IA.
20. Legea nr. 98/2016, art. 187 alin. (4)-(7), privind factorii de evaluare calitativi și costul pe ciclul de viață; art. 187 alin. (8), privind situațiile în care autoritatea nu utilizează exclusiv prețul/costul cel mai scăzut.
21. Legea nr. 98/2016, art. 187 alin. (4)-(7), privind posibilitatea utilizării factorilor de evaluare legați de calitate, caracteristici tehnice, aspecte de mediu și cost pe ciclul de viață.
22. Regulamentul (UE) 2024/1689, art. 4, privind alfabetizarea IA; art. 26, privind obligațiile implementatorilor; Regulamentul (UE) 2016/679, art. 5 alin. (1), privind principiile prelucrării datelor, art. 6 privind legalitatea prelucrării și art. 22 privind deciziile automatizate.