Asocierea în participație este utilizată frecvent în afaceri iar pentru a clarifica rapid despre ce este vorba iată un exemplu comun și ușor de înțeles – proprietarul unui teren se asociază cu un constructor în vederea realizării unei condominiu pe acel teren, pe care ulterior o vând în condițiile prestabilite de înțelegerea acestora.
Reglementarea actuală se regăsește în Noul Cod civil art. 1949-1954. Referire la această noțiune face și Codul fiscal în art. 269 alin 11.
Sunt câteva aspecte juridice pe care cel care dorește să inițieze o astfel de asociere ar trebui să le cunoască.
În primul rand, trebuie să știi că în urma acestei asocieri nu se naște o noua entitate juridica, art. 1951 Cod civil arătând că : ”Asocierea în participație nu poate dobândi personalitate juridică și nu constituie față de terți o persoană distinctă de persoana asociaților”.
În același sens este și art. 269 alin 11 din Codul Fiscal : „Asocierile în participațiune nu dau naștere unei persoane impozabile separate. Asocierile de tip joint venture, consortium sau alte forme de asociere în scopuri comerciale, care nu au personalitate juridică și sunt constituite în temeiul legii, indiferent dacă sunt tratate sau nu drept asocieri în participațiune, nu dau naștere unei persoane impozabile separate”.
Ce importanță practică are faptul că Asocierea în participație nu are personalitate juridică?
Nu este necesară existența unui sediu social, a unei denumiri, a capitalului propriu și nu există formalități de înregistrare la Registrul Comerțului.
Lipsa personalității juridice a asocierii face ca orice obligații care s-ar naște în sarcina „asocierii” să fie în realitate obligații ale asociaților. Pentru claritate, trimit la o situație diametral opusa – cea a unui SRL care vinde un bun unui beneficiar. În acest caz, întreagă răspundere revine SRL-ului pentru că are personalitate juridică distinctă iar nu asociaților în acel SRL care nu se confunda cu SRL-ul.
În cazul asocierii în participație, asociații rămân responsabili față de terții cu care contractează așa cum se arată expres în art. 1951 teza a-II-a din Codul Civil – „Terțul nu are niciun drept față de asociere și nu se obligă decât față de asociatul cu care a contractat”.
Pentru o mai bună înțelegere revin la exemplul inițial – asocierea proprietarului terenului cu un constructor pentru realizarea și vânzarea clădirii rezultate. Dacă constructorul semnează o promisiune de vânzare pentru un apartament care se va construi în această clădire, atratand în cuprinsul promisiunii că deține calitatea de asociat în participatiune atunci orice obligație din cuprinsul promisiunii, inclusiv aceea de a restitui avansul primit este opozabilă și proprietarului terenului.
În alte cuvinte, desi nu a participat la semnarea promisiunii și nici nu a încasat avansul, proprietarul terenului poate fi ținut de obligațiile asumate de asociatul său.
Apoi, trebuie sa ai in vedere importanta majora a redactarii unui inscris atunci cand intri intr-o asemenea asociere.
În primul rând pentru că înscrisul este singura posibilitatea să dovedești existența acestei asocieri așa cum arată expres art. 1950 din Codul civil. În al-II-lea rând există o mulțime de aspecte care trebuie detaliate foarte amănunțit, încă de la început.
Contractul de asociere ar trebui să descrie scopul asocierii, derularea afacerii, regimul bunurilor sau al altor „aporturi” [bani, prestații, know-how] aduse în asociere, modul de împărțire al profitului și suportării pierderilor astfel încât să existe o imagine clara asupra desfășurării acestei afaceri.
Cu titlu de exemplu arăt că în art. 1952 din Codul Civil se arata că „Asociații rămân proprietari ai bunurilor puse la dispoziția asociației” însă nimic nu-i împiedică să prevadă în contractul de asociere că bunurile aportate sau cele rezultate în urma derulării asocierii devin proprietate comună – în acest sens art. 1952 alin 2 din Codul Civil.
Dacă ai intrebări, mi le poti adresa la cboncu@pbat.ro.
Avocat Costi Boncu
www.pbat.ro, cboncu@pbat.ro
