La o vreme, un bun şi vechi prieten – persoană importantă, mon cher – nu spui cine!, mă cheamă şi-mi spune:
– Cezar, a venit vremea să preiei tu mandatul de Preşedinte la ONG!
– Mulţumesc de apreciere. Ce trebuie să fac?
– Păi …, am pregatit o mapă în care găseşti fişa postului sau foaia de parcurs – nu-mi mai aduc aminte cum ziceţi voi astăzi în afacereza voastra …
Mă duc la Asistenta, iau mapa si, acasa, grabit deschid sa vad ce m-i s-a pregatit.
Cand deschid mapa – surpriza – nu tu fisa de post, nu tu foaie de parcurs, nu tu contract de management, nu tu criterii de performanta si obiective.
Am gasit un articol vechi de ziar cu o gluma:
In anii ’70 parca, la TVR, in ciuda monotoniei zilnice consacrate, se intrerupe programul pentru „breaking news”
Imagini din Statele Unite, Dalas: asasinatul Președintelui John Fitzgerald Kennedy
– Extraordinar! Exclama Presedintele faimosului C.A.P. local
– Ce s-a intamplat? intreaba sotia, trezita brusc din motaiala de dupaamiaza.
– Uita-te si tu: – Asta-i soarta noastră, a președinților ! …
Ce sa inteleg din asta? Ce s-o intampla la sfarsitul mandatului?
Accept provocasrea in entuziasmul meu tineresc si irational.
In fine, se termina mandatul – este numit alt Presedinte. Constat cu oarecare satisfactie ca, desi din cauza functiei am primit o serie lunga si putin justificata de bucurii, am scapat totusi, cu bine.
Viata merge mai departe.
Schimb directia si aplic la un post de Project manager intr-o companie relevanta la nivel national, subsidiara unei celebre multinationale.
Plec acasa cu un dosar voluminos, cu fisa de post, contractul de management, criteriile de performanta si o prezentare a Companiei si a contextului ce includea si o analiza SWOT.
Ma apuc de lucru – sa studiez dosarul.
Printre documente, ratacit, un articol dintr-o revista de specialitate IT, rubrica „UMOR”
Un Project manager, intors acasa dupa o lunga sedinta de monitorizare, vede o reclamă inedită în ziarul local: “Gradina zoologică cu vânzare! Trasport gratuit!”
A doua zi iși ia copii și pleacă să viziteze insolita grădină zoologică.
După o vreme, ajung la sectorul de maimuțe.
Un privitor întreabă personalul de client support:
– Cât costă maimuţa asta, de se agita asa energic pe aici?
– 45.000 lei.
– De ce aşa mult?
– Păi …, ştie să programeze în Java!
– OK, zice clientul, dar maimuta din dreapta, ce pare asa de peocupata, cât costă?
– 70.000 de lei.
– Păi asta ce ştie să facă?
– Ştie C++.
– OK, şi maimuţa aia din colţ care sta linistita si mananca portocale, cât costă?,
– 140.000 de lei.
– Păi asta ce mai ştie să facă?
– Nimeni nu ştie ce face, doar că celelalte maimuţe îi zic “Project Manager”.
Dupa o vreme, decid sa ma intorc la vechile mele preocupari de anvergura locala.
Fac o vizita bunului si vechiului meu prieten – persoana importanta! – nu spui cine! sa ii povestesc despre experienta si decizia mea.
– Cezare, ai picat cum nu se poate mai bine!, spune el. Tocmai sunt in plin proces de recrutare pentru o pozitie de Vicepresedinte!
– Interesant, zic. Care sunt principalele atributii?
– Vezi tu, am pregatit o mapa …
– Bine, bine, o sa o iau la plecare, spun. Dar pana atunci, nu vrei tu sa mai stam de vorba, sa mai spunem o gluma?
– Ba da!, zice cu entuziasm sugubetul meu interlocutor. Sa-ti zic un banc tare, ce tocmai l-am auzit ieri de la un bun amic, in Grupul de Reflecţie Politica si Economica – GRPE:
Un fost manager corporatist, devenit de curând antreprenor local, către vechiul sau prieten:
– În curând o să plec cu copii într-un concediu prelungit!
– Bravo! Dar … firma ?
– Am angajat un manager profesionist, absolvent MBA, pe postul de Vicepresedinte, cu un salariu de 5.000 euro pe lună …
– De ce așa mult?
– Păi … scopul job-ului este să rezolve cele mai dificile probleme ale companiei!
– Și de unde o să faci tu rost de 5.000 euro în fiecare lună?
– Conform Fișei de post, asta e problema lui, nu a mea!
