Directorul executiv al CREDIDAM – Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți este Ștefan Gheorghiu. Născut în 1951 la Constanţa, a absolvit în 1974 Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” la clasa Lector Valeriu Pitulac, cu specializare la clasa Prof. Alexandru Rădulescu, colaborator şi continuator al artei Maestrului George Enescu.
În 1974, ca urmare a câştigării concursului de admitere, a devenit membru al Filarmonicii „George Enescu”, partida violă.
Din anul 1985 a fost promovat şef al partidei violă, în urma câştigării concursului de specialitate. În cursul carierei sale artistice, desfăşurată în totalitate în cadrul Filarmonicii „George Enescu”, a avut privilegiul de a colabora cu maeştrii reputaţi ai artei dirijorale cum ar fi: Sergiu Celibidache, Igor Markevich, Kurt Mazur, Serge Baudo, Mircea Cristescu. A fost membru fondator al unor faimoase formaţii camerale române cum ar fi: Cvartetul de Coarde “Orfeu”, Trio-ul de Coarde “Romantica” , Orchestra de Cameră a Filarmonicii „George Enescu”, dirijată de Mircea Cristescu şi Orchestra de Cameră ” Philarmonia”. Din anul 1993 până în anul 2017 a reprezintat România in cadrul The TEKFEN Black Sea Chamber Orchestra, fiind şeful partidei violă. The “Black Sea” Chamber Orchestra a fost o orchestră celebră de muzică clasică, care a grupat cei mai valoroşi muzicieni din ţările riverane Mării Negre.
Din 1998 Ştefan Gheorghiu şi-a suspendat activitatea în cadrul Orchestrei Filarmonicii “George Enescu“, dedicâdu-se activităţilor sociale, manageriale, de reprezentare a drepturilor artiştilor interpreţi în România.
– Domnule Ștefan Gheorghiu, ati fost violist în Orchestra Filarmonicii “George Enescu”, apoi v-ați implicat în organizarea unui organism de gestiune colectivă. Cum a apărut ideea inființării CREDIDAM și care este scopul acestui organism?
– Personal, eram deja cunoscut în plan internațional, atât ca artist interpret cât și ca activist social. În anul 1990 am înființat FSAIPMCR, ulterior redenumită FAIR, o Federație națională a sindicatelor nou create de membrii orchestrelor de muzică cultă din România. Această federație sindicală era afiliată, în plan intern, la BNS- Blocul Național Sindical,bucurându-se de sprijinul personal al domnului președinte Dumitru Costin, iar în plan extern la FIM- Federația Internațională a Muzicienilor. În anul 1995, o delegație a SPEDIDAM (Organism de Gestiune Colectivă a drepturilor artiștilor interpreți din Franța) a venit la București pentru a prezenta, în cadrul unei conferințe, acest nou concept pentru România, drepturile artiștilor interpreți, drepturi statuate în plan mondial de Convenția de la Roma-1961. Cu această ocazie, am aflat de la colegii francezi, că se lucra, extrem de discret, la proiectul legii române a dreptului de autor și drepturilor conexe. Pentru noi era frustrant, pentru că prietenii francezi erau la curent cu această activitate legislativă în timp ce noi eram excluși din pregătirea acestui proiect de lege atât de important pentru artiștii interpreți. Ca urmare a sprijinului internațional, am avut acces la acest proiect și cu asistența juriștilor FIM, am impus corecțiile necesare pentru a restabili echilibrul și protecția drepturilor artiștilor interpreți în România, așa cum erau ele stipulate în Convenția de la Roma-1961. Ulterior, am fost invitat de colegii de la SPEDIDAM să fac o vizită de 10 zile la sediul lor, timp în care am studiat în detaliu, în fiecare birou, modul de funcționare a acestei asociații. Revenit la București, am început demersurile legale pentru înființarea Asociației CENTRUL ROMÂN PENTRU ADMINISTRAREA DREPTURILOR ARTIȘTILOR INTERPREȚI- CREDIDAM. Un început extrem de dificil dat fiind opoziția aproape generalizată, a unor funcționari publici și a altor terți care nu acceptau că artiștii interpreți au drepturi de proprietate intelectuală în țara lor. În viziunea acestor opozanți, artiștii ar fi trebuit să se mulțumească doar cu dreptul de a se urca pe scenă și de a-și exprima talentul în fața publicului!
Scopul asociației CREDIDAM este colectarea și repartizarea drepturilor de proprietate intelectuală către artiștii interpreți români și străini, pentru difuzarea pe teritoriul României a prestațiilor lor artistice. Azi, CREDIDAM reprezintă peste 16.000 de artiști care ne-au dat mandat direct (români și străini) și peste 1 milion de artiști străini, reprezentați prin cele 47 de acorduri bilaterale, semnate cu asociații similare din țările membre UE, Albania, Turcia, Canada, SUA Japonia și altele (vezi www.credidam.ro)
– Cum ați caracteriza evoluția CREDIDAM din 1996 până în prezent?
– Pozitivă. În ciuda unui climat neprietenos, am avut o creștere constantă a numărului membrilor, a sumelor colectate și repatrizate artiștilor. Spun „neprietenos” pentru că în fiecare an, am avut parte de controale din partea autorităților publice, deseori abuzive, campanii media de denigrare și chiar tentative de deființare a asociației noastre. Am învins datorită unei organizări exemplare și independenței instanțelor de judecată care au confirmat, prin decizii definitive, că aveam dreptate și respectam legea. Oare cine ne-ar putea da înapoi zilele pierdute și tensiunile suportate pentru curmarea acestor abuzuri? CREDIDAM se autofinanțează, toate cheltuielile administrative nedepășind 15% din sumele colectate și virate artiștilor. Este uneori frustrant să vezi că virezi la bugetul statului peste 40 de milioane de euro, peste 60 milioane artiștilor și ești permanent supus șicanelor. În plus, afilierea CREDIDAM la principalele asociații internaționale din domeniu: AEPO-ARTIS (www.aewpo-artis.org) și SCAPR (www.scapr.org) reprezintă, indirect și o contribuție pozitivă la imaginea României dar și obligația de a informa partenerii noștri externi ori de câte ori întâmpinăm probleme în îndeplinirea obiectului nostru de activitate.
– Care sunt prinicpalele proiecte în care CREDIDAM s-a implicat?
-Apariția și buna funcționare a CREDIDAM a fost un factor important, dinamic, în procesul de democratizare a României. În cuvântul de deschidere al “Conferinței Naționale privind Drepturile Artiștilor Interpreți în Europa 27/28.04.1998” organizat de CREDIDAM la București, doamna Karen Fogg, Ambasadorul Delegației Comisiei EU la București, remarca necesitatea existenței și bunei funcționări a CREDIDAM în demersul României de integrare în Uniunea Europeană. Deși legea nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe era publicată în Monitorul Oficial al României, ea nu putea fi pusă în aplicare datorită refuzului funcționarilor ORDA, din acea perioadă, să emită, conform prevederilor legale, Decizia de constituire a comisiilor pentru negocierea tarifelor și metodologiilor de aplicare a acestora. Prin organizarea, cu larg sprijin internațional, a Conferinței mai sus amintită și prin acțiuni în instanțele de judecată, asistați fiind de renumiții avocați, Maestrul Gheorghe Florea, Petruț Ciobanu și Traian Briciu, am reușit în anul 2000 să avem publicate primele tarife pentru utilizarea fonogramelor, iar în anul 2002 primele tarife pentru utilizarea prestațiilor artistice în audiovizual. A urmat o perioadă dificilă când a trebuit să aplicăm prevederile legale prin acțiuni in instanțele de judecată, unitar, pe întreg teritoriul țării, cu peste 140 de procese desfășurate în toate orașele României. Această muncă titanică a fost asumată și dusă cu succes la capăt de o tânără avocată, domnișoara Mariana Savu, care a avut privilegiul acestei sarcini de pionierat în România: implementarea drepturilor artiștilor interpreți. Funcționarea CREDIDAM, în acestă perioadă fără colectări,a fost asigurată prin Programul MATRA, al Ministerului Afacerilor Externe al Regatului Țărilor de Jos. Atragerea fondurilor prin acest program i-o datorăm domnului Herrie Heckman, expert PHARE la București, care a colaborat voluntar cu noi la definitivarea proiectului. Au urmat ani de luptă pentru creșterea încasărilor, a informării artiștilor cu privire la drepturile și obligațiile lor, perfecționarea sistemului de repartiție și de urmărire și determinare a agenților economici să respecte legea, de integrare a sistemului informatic al CREDIDAM în baza de date internațională VRDB, negocieri și acțiuni pentru apărarea drepturilor artiștilor în Parlamentul României ori de câte ori se modifica legea, precum și o prezență activă în forurile internaționale. CREDIDAM s-a implicat activ în exportul de know-how și logistica necesară înființării și funcționării asociațiilor similare în Albania, Republica Moldova și Liban. Considerăm că este obligația noastră să ajutăm așa cum și noi am fost ajutați, la nevoie.
– Ce înseamnă acestă perioadă pandemică pentru CREDIDAM și pentru artiștii pe care îi reprezintă?
– Este o perioadă extrem de dificilă. CREDIDAM a reușit să crească sumele colectate în 2020, comparativ cu anul 2019, prin recuperarea sumelor datorate de la cei care folosesc prestațiile artistice. Această reușită a fost posibilă datorită perfecționării procedurilor interne de lucru și purtării unui dialog video on line, activ, cu administratorii societăților restanțieri. Acest dialog ne permite să comunicăm, să ne înțelegem și să ne ajutăm reciproc, pentru că facem parte din același ecosistem, al proprietății intelectuale. Pentru artiști, pandemia a avut un efect devastator, în special pentru cei liber profesioniști. Lipsiți de sindicate active (există în România federații sindicale afiliate internațional: FAIR, muzicieni, afiliată la FIM, www.fim-musicians.org și USIS, actori, afiliată la FIA, www.fia-actors.com dar acestea sunt inactive), artiștii s-au văzut puși în fața unor situații dramatice: anularea spectacolelor/evenimentelor, și, în consecință, lipsa banilor necesari subzistenței. Lipsa de viziune a responsabililor din Ministerul Culturii a dus la efectuarea unor plăți aleatorii, cu efecte dramatice. Câțiva artiști au primit o sumă de bani dar nu li s-a spus că trebuie să plătească impozit și acum, sunt urmăriți de ANAF pentru recuperarea sumelor datorate statului. Alte persoane s-au declarat artiști și sunt urmăriți penal. În dialogul cu Ministerul Culturii, CREDIDAM a fost reprezntat de domnul Mihai Cernea, în calitatea sa de director general al Consiliului Director. După lungi video conferințe, pe o perioadă de aproape 8 luni, părea că se identificase un proiect prin care artiștii urmau să primească o sumă unică, drept despăgubire, prin intermediul a două asociații, CREDIDAM și UCMR-ADA, care aveau evidențe clare ale ariștilor (nu pot fi membri ai acestor asociații decât artiștii care pot face dovada unui repertoriu radiodifuzat). Din păcate, acest proiect a fost nefinalizat iar artiștii abandonați: „se salvează cine poate”.
– Care au fost rezultatele demersurilor intreprinse de CREDIDAM pentru sprijinirea artiștilor?
– Prima noastră preocupare a fost să asigurăm, în decembrie 2020 și iunie 2021, o repartiție cât mai consistentă pentru artiști, în condițiile în care veniturile din sursa comunicare publică au scăzut cu 25%, datorită închiderii industriei HORECA. Apoi, am încercat să reprezentăm artiștii în dialogul cu Ministerul Culturii, dar aici am constatat o obtuzitate și lipsa de dorință pentru un dialog social real. S-au creat, artificial, asociații fantomă, diverse persoane nerelevante în spațiul cultural, care aveau monopolul dialogului cu reprezentanții Ministerului. În condițiile în care se considera că nu este necesară expertiza noastră, ne-am retras din acest „dialog al surzilor” și am focalizat pe activitățile specifice asociației CREDIDAM.
– Sunteti în contact cu multe organisme internaționale. Cât de sprijiniți au fost artiștii pe perioada pandemiei la nivel internațional? Dar care este situația în România?
-Prin asociația – umbrelă AEPO-ARTIS, suntem în legătură permanentă cu Comisia UE, unde se încearcă elaborarea unui program de asistență financiară. Din păcate, se pare că România preferă să utilizeze fondurile EU doar pentru proiecte, în cadrul unui program denumit pompos „ROMÂNIA CREATIVĂ”, care ar trebui să fie aprobat și de către Comisia UE, ceea ce ar permite alocarea banilor doar pe anumite proiecte depuse la Ministerul Culturii. În lipsa acestei aprobări, a ghidului și a altor detalii administrative, anticipăm cel puțin doi ani, până la demararea acestui program. Între timp, artiștii, care trebuie să supraviețuiască împreună cu familiile lor, fie părăsesc România, fie se recalifică. Astfel, în scurt timp, o ramură importantă a culturii naționale, arta interpretativă, creată cu atâta trudă după 1921, va dispărea.
– Ce părere aveti despre conceptul de antreprenoriat social?
– Antreprenoriatul social este o necesitate și un indicator important al nivelului de civilizație a unei țări. El reflectă o anumită preocupare pentru sprijinirea membrilor comunității respective, aflați în situații dificile. El trebuie să fie liantul și garantul utilizării raționale a fondurilor de asistență socială.
– Care sunt principalele probleme legislative din industriile cu care intrepătrundeți?
– În ceea ce ne privește, încercăm să ajutăm Ministerul Culturii, dacă se vrea, pentru implementarea corectă , în interesul artiștilor interpreți, a noii Directive EU, DIRECTIVA (UE) 2019/790 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 17 aprilie 2019 privind utilizările prestațiilor artistice pe internet. În ceea ce privește agenții economici cu care interacționăm, credem că se impun modificări legislative care să împiedice evaziunea fiscală și concurența neloială. Am constatat că pe piața românească există încă un număr destul de mare de agenți economici care nu au conturi bancare, care acumulează datorii și apoi intră prea ușor în faliment. Administratorul firmei dizolvate deschide o nouă firmă, restaurantul are aceeași denumire dar nu mai putem recupera datoria vechii firme. Suntem în dialog cu Ministerul Industriei și IMM-urilor pentru realizarea unei baze de date cât mai precisă, în vederea informării corecte, în timp real, a agenților economici cu privire la obligațiile lor legale, privind aplicarea prevederilor Legii nr.8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.
– Care credeți că este viitorul cultural al României?
– „Sunt pesimist, pentru că pesimistul construiește”. L-am citat pe un fost Comisar UE. Este un moment al adevărului. În anul 1921 se năștea România, iar doar peste 10 ani aveam oameni de cultură precum Nicolae Iorga, C.A. Rosetti, Dimitrie Gusti și alții, care aveau contribuții majore la cultura europeană. Principesa Elena Bibescu avea un salon care conducea viața culturală a Parisului. George Enescu cucerea lumea culturală cu interpretările și compozițiile sale. Azi, arta intepretativă încearcă să supraviețuiască pandemiei și incompetenței. Vom vedea ce ne oferă viitorul, țara este bogată.
