Marcată în fiecare an la 21 noiembrie, ziua mondială a salutului este modalitatea ideală prin care omenirea are posibilitatea de a-și exprima preocuparea pentru pacea mondială. Formă elementară de interacţiune umană, salutul este primul pas în vederea realizării actului de înțelegere dintre oamenii de pe tot mapamondul, în vederea realizării acesteia între oamenii de rase, naţionalităţi sau religii diferite.
Potrivit www.worldhelloday.org, această zi a fost iniţiată în anul 1973 de fraţii Brian şi Michael McCormack din Omaha, SUA şi susţinută de personalităţi publice, lideri religioşi, laureaţi ai Premiului Nobel pentru Pace. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului dintre Egipt și Israel din octombrie 1973, ca formă de protest nonviolent la adresa războiului.
Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere şi datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând îşi acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiţi de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei, îşi are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul „Ave Cezar!” era însoţit şi de strângerea antebraţelor, ca semn de încredere, întrucât braţul neînarmat simboliza pacea şi prietenia.
Dacă în vremea cavalerilor, domniţele erau salutate cu reverenţe adânci şi sărutul mâinii înmănuşate, în vremurile noastre, strânsul mâinii era obiceiul practicat cel mai des când doi oameni se întâlneau, chiar şi între femei. În prezent, în contextul pandemiei de COVID -19, acest gest este înlocuit cu alte tipuri de salut care nu presupun contact fizic, de exemplu, prin expresii faciale, gesturi de ridicare a şepcii, de a face cu mâna, sau cel de a duce palma în direcţia inimii, un gest practicat mai ales de cei din ţările islamice.
Formele de salut diferă de la o cultură la alta
Forma de salut a fost influenţată de varietatea de culture de pe tot mapamondul, având înțelesuri diferite. De exemplu, dacă japonezii se înclinau, iar britanicii spuneu doar bună ziua şi îşi dădeau mâna. În Tibet însă, foarte politicos era să scoţi limba atunci când întâlneai pe cineva pentru prima data (lucru considerat vulgar în alte societăți).
Dacă, în Franţa, pe lângă strânsul mâinii, oamenii se sărutau pe ambii obraji, în Botswana îşi atingeau palmele uşor, iar în Cambodgia, îşi lipeau palmele, ţinându-le apropiate de piept.
Potrivit etnologilor, în lume sunt vorbite peste 6.500 de limbi, oamenii salutându-se conform limbii lor natale; de exemplu, „Konnichi wa” (japoneză), „Jambo” (swahili), „Ni hao” (chineză), „Bonjour” (franceză), „Ciao” (italiană), „Ahoj” (cehă), „Hej” (daneză), „Şalom” (ebraică), „Hallo” (germană), „Olá” (portugheză), „Zdravstvuitie” (rusă), „Al Salaam a alaykum” (arabă), „Merhaba” (turcă). Totuşi, cel mai popular cuvânt de salut este „Hello”, care este şi formula universală de salut la telefon.
În ţara noastră, forma de salut diferă în funcţie de zona geografică.
În timp ce bucureştenii se salută cu Bună, ardelenii îşi spun Servus, în Cluj, Sibiu, Banat folosindu-se „Ciau!” sau „Ceau!”. De asemenea, sunt folosite şi saluturi religioase precum „Doamne ajută!”, „Domnul cu tine!” sau formule specifice anumitor sărbători creştine precum „Hristos a Înviat!”/ „Adevărat a Înviat!”, rostite din ziua de Paşti şi până în ziua de Înălţare. În ziua Înălţării, ortodocşii se salută cu „Hristos S-a Înălţat!” şi se răspunde „Adevărat S-a Înălţat!”.
Indiferent de zona de pe mapamond unde sunt utilizate, formele de salut contribuie la ameliorarea relaţiilor interumane şi aduc un plus de culoare vieţii, în fiecare an la 21 noiembrie, fiind subliniată importanţa comunicării în menţinerea păcii.
