Pentru cei care nu au apucat vremea comunismului, un proiect care le va da o idee despre cum se trăia în acei ani este pe cale să devină realitate.
Este vorba despre faimosul proiect „sticle şi borcane”, iniţiat de Ministerul Mediului încă din 2017 și care presupune, pe scurt, ca operatorii comerciali cu spații mai mari de 200mp să înapoieze clienților o așa-numită garanție pe ambalajele primare nereutilizabile (plastic, sticlă, chiar și metal).
Garanția se va adăuga la prețul final al produsului
O clipă. Am spus ca pe vremea comunismului? Nu chiar. Pentru că, pe vremea respectivă, unii comercianţi ofereau inclusiv posibilitatea ca, la achiziţia produselor, cumpărătorul să poată da la schimb sticlele şi borcanele goale, fără a mai plăti în plus.
În linii mari, însă, proiectul actual respectă același principiu: mai precis sistemul prin care, practic, cumpărătorul, la achiziţionarea unui produs ambalat, plăteşte vânzătorului o garanţie sub forma unei sume de bani care îi este rambursată atunci când ambalajul este returnat.
Mai concret, costul produsului va fi suplimentat cu 50 de bani pe sticlă/ambalaj de până la 3 litri, sumă ce va putea fi recuperată la returnare, în vreme ce proiectul este menit să contribuie la ținta de reciclare a României, după cum a declarat ministrul Mediului, Barna Tánczos.
Cât despre procedura de returnare, comercianții vor avea obligația de a accepta ambalajele care vor fi returnate de către consumatorii sau utilizatorii finali, indiferent de locul unde produsele au fost achiziționate și fără prezentarea bonului fiscal.
Dosare de infringement privind managementul deșeurilor
Atenție, însă, deși HG-ul care reglementează acest sistem a fost aprobat din data de 4 octombrie, comercianții care se încadrează în categoriile vizate nici măcar nu au auzit despre el. Asta deși am întrebat la mai multe supermarket-uri foarte cunoscute, ultimul de la care mi s-a confirmat că „nu s-a comunicat nimic în acest sens”, fiind chiar supermarket-ul Auchan, prin persoana managerului de raion băuturi Răzvan Dabija.
De ce? Motivul este simplu și este cuprins chiar în finalul HG-ului 1074 din 4/10/2021, mai precis ultimul punct de la Capitolul VIII Dispoziții finale, care spune în felul următor:
Dispozițiile prezentei hotărâri se aplică tuturor ambalajelor primare nereutilizabile prevăzute la art. 1 alin. (1), introduse pe piața din România după data de 30 septembrie 2022.
Deci e clar, mai e ceva vreme până ca această hotărâre să se pună în aplicare, deși, având în vedere faptul că, în 2020, România avea nu mai puțin de 7 proceduri de infringement privind managementul deșeurilor deschise la adresa sa, dintre care a reușit să închidă numai două în luna august a acestui an, o potențială accelerare a acestui proiect nu ar fi stricat nimănui și cu atât mai puțin mediului înconjurător. Iar asta din simplul motiv că, astăzi, dintre deșeurile care vin din gospodării, circa 90% ajung la gropile de gunoi și numai 10% la reciclare.
Cine va organiza punctele de returnare și de plată
O informare a principalilor jucători din piață, însă, ar fi trebuit făcută deja cel puțin la nivel de manageri, dacă nu și mai mult, dat fiind că proiectul are o amploare semnificativă, iar pregătirile pentru implementarea sa ar trebui făcute cu mult timp înainte. De asemenea, este neclar, spre exemplu, ce se va întâmpla dacă, în bunul stil românesc, anumiți clienți vor aduce cantități masive de ambalaje nereutilizabile, punând, cel mai probabil, în felul acesta comercianții în dificultatea de a le stoca.
Mai mult, o informație interesantă pune într-o nouă lumină efortul care va trebui să fie depus de comercianți în vederea implementării sistemului garanție-returnare: mai precis, faptul că obligațiile legate de organizarea punctelor de returnare și de plată a garanției le vor reveni comercianților.
Cât despre colectarea efectivă a amabalajelor, va fi nevoie de o infrastructură de colectare care va avea două componente: centrele de numărare (organizate de administratorul sistemului garanție-returnare) şi centrele de colectare unde consumatorii pot returna ambalajele.
Nu în ultimul rând, însă, trebuie spus și faptul că amplasarea unui astfel de aparat automat înseamnă un anumit flux şi un anumit număr de ambalaje colectate zilnic, care să justifice din punct de vedere economic investiţia într-un asemenea sistem de colectare.
