11 ianuarie 1569: Prima loterie despre care sunt date istorice în Anglia – conform ziarulprahova.ro/
wikipedia ne spune despre:
„Loteria în România
Prima loterie este menționată în București pe la 1793, când un austriac pe nume Baltazar a obținut aprobarea domnului Alexandru Moruzi să organizeze o loterie.
Treptat, românii au început să joace la diverse loterii străine, în lipsă unui sistem propriu de joc.
Jocurile de noroc și pariurile erau menționate și în Codul Callimachi (Iași, 1816-1817) și în Legiuirea lui Caragea (București, 1818).
Prin anul 1830, în Muntenia și în Moldova au început tragerile pentru case, aici fiind puse în joc locuințe sau prăvălii pe care proprietarii nu le puteau vinde altfel. Investind doar câțiva galbeni, românii puțeau câștiga case, terenuri sau vii, chiar și bijuterii sau obiecte de artă care se puneau în joc la loterie.”
Nu prea mă pricep eu la loterie, dar pot să spun că, în urmă cu mulți ani, un prietem mi-a spus o glumă pe care am ținut-o minte. Cu atât mai mult cu cât ulterior, bancul cu pricina, a făcut carieră în mediul antreprenorial, în special cu referire directă la accesarea finanțărilor nerambursabile.
Ion la 20 de ani:
– Dă Doamne să câștig la loto ! Am nevoie de bani să mănanc, să-mi iau o casă, să mă însor, să cresc copii.
Vine ziua de duminică a concursului de loto … Nimic.
Ion la 35 de ani:
– Dă Doamne să câștig la loto ! Am nevoie de bani să trimit copii la o scoală bună, să-mi fac și eu o firmă și să dau de muncă la alții …
Vine ziua de duminică a concursului de loto … Nimic.
Ion la 50 de ani:
– Dă Doamne să câștig la loto ! Am nevoie de bani să ajut copii să-și facă un rost … Și aș vrea și eu să văd lumea …
Vine ziua de duminică a concursului de loto … Nimic.
Voce:
– Te rog frumos, dă-mi o sansă ! Joacă și tu măcar odată la loto !
