Viitorul României nu se joacă doar atunci când avem alegeri, fie ele parlamentare, sau de alt tip. Nu, viitorul țării noastre se joacă în fiecare moment, cu fiecare copil care învață să folosească un calculator, sau să programeze un robot, cu fiecare unitate de învățământ din mediul rural care le pune la dispoziția elevilor instrumente de lucru moderne, care până în urmă cu puțin timp puteau fi văzute doar în filme. Despre toate acestea, dar și despre pașii concreți pe care îi mai are de făcut țara noastră pentru a ține pasul cu o lume în continuă mișcare, care deja se apropie de o nouă revoluție industrială, am stat de vorbă cu persoana cea mai potrivită pentru a ne spune unde ne aflăm – doamna Andreea Paul, președinte INACO.
Ce ați spune cuiva care nu știe absolut nimic despre dvs. și activitățile dvs?
Sunt Andreea Maria Paul, am fondat și sunt președintele organizației neguvernamentale INACO – Inițiativa pentru Competitivitate, care a adunat în jurul său o comunitate de 60 de profesioniști voluntari. În anul 2012 am fost aleasă deputat de Țara Oașului în Parlamentul României și am avut cel mai activ mandat ca deputată până în anul 2016. Sunt doctor în economie, conferențiar universitar la Facultatea de Relații Economice Internaționale a Academiei de Studii Economice din București. Timp de opt ani am fost cercetător la Institutul de Economie Națională al Academiei Române, trei ani consilier la Administrația Prezidențială, trei ani la Parlamentul European, apoi trei ani consilier pe probleme economice a doi premieri în Guvernul României și patru ani deputat în Parlamentul României. Ce am lăsat în urma mea? Am propus amendarea Codului Fiscal pentru reducerea TVA la 5% pentru manuale, cărți, evenimente culturale și sportive, iar măsura a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2016. Am creat programul SRLD – tineri debutanți în afaceri – în anul 2011, care s-a dovedit a fi cel mai eficient program public pentru stimularea antreprenoriatului autohton din ultimele 3 decenii, pe bazele căruia s-a croit ulterior Programul Start-Up Nation, care mai mult a stricat decât a îmbunătățit propunerea inițială. Am coordonat patru ediții anuale ale „Ghidului Meseriilor Viitorului” (2018 – 2021, toate liber accesibile online pe site-ul www.inaco.ro), volumele „Forța politică a femeilor” (2011), „Forța economică a femeilor“ (2016) și „Forța civică a femeilor” (2018) – o trilogie unică în lume dedicată femeilor contemporane, apărută la Editura Polirom. Am creat primele șapte Smart Laburi – laboratoare educaționale digitale inteligente (www.inaco.ro/smart-lab) – din școlile publice ale României până în prezent și mai avem un pas…până la cele aproximativ 6200 de școli.
Ce înseamnă INACO și de ce este important?
INACO este răspunsul meu la societatea actuală. Când partidele politice își pun între paranteze profesioniștii, națiunea își pune între paranteze educația și viitorul, iar economia rămâne pe ultimele locuri în clasamentele europene dedicate competitivității.
Noi creștem educația și suntem generatori de competitivitate prin fapte.
INACO înseamnă activism civic, voluntariat dedicat progresului economic și social, generator de competitivitate, profesioniști conectați într-o rețea de gândire prospectivă, multă economie și educație, eleganță în dezbatere, interactivitate, generator de informații utile și soluții, sursă de idei și de inspirație pentru tineri, pentru decidenții publici și privați, generator de fapte deopotrivă. Picături într-un ocean acum patru ani… acum avem un scop transformator masiv pentru modernizarea educației prin schimbarea gigantică pe care o propunem prin crearea primelor SMART LABuri: garantarea accesului gratuit la educație digitală inteligentă pentru toți elevii din România și din UE.
Învățarea nu mai poate rămâne liniară într-o lume a schimbărilor exponențiale. Laboratoarele digitale inteligente create de INACO aduc un nou concept ȋn ȋnvățământul românesc, schimbă modul de predare și, cu ajutorul tehnologiei, oferă un spațiu de învățare deschis și inspiraţional, care favorizează procesul educaţional centrat pe elev. Memorarea mecanică a unor noțiuni este ȋnlocuită, ȋn SmartLab, de stimularea experimentării, a creativității elevului și ȋncurajarea lui să ȋnțeleagă conceptele predate, cu ajutorul tehnologiei 4.0: roboți educaționali multifuncționali, scannere 3D, creioane 3D, ochelari de realitate virtuală, imprimante 3D, terminale digitale (ecrane care se transformă în caiete digital în timp real), peretele verde al agriculturii pe verticală hidroponică, colțul de arte manuale, tablă interactivă și sistem audio-video-streaming care permite dezvoltarea claselor virtuale și colaborarea regională sau internațională a elevilor în proiecte educaționale. Instruim profesorii și oferim numeroase aplicații digitale pentru toate materiile, inclusiv pentru umanioare.
Alfabetizarea digitală a devenit la fel de importantă ȋn secolul acesta precum alfabetizarea funcțională. Printre cerințele de peste câțiva ani ale angajatorilor vor fi incluse, cu siguranță, competențele digitale, abilitățile de a gândi analitic, critic, creativ, de a gestiona proiecte complexe. Iar noi trebuie să le oferim aceste cunoștințe, ȋncă de mici, din clasa I, dacă se poate. Asta ȋncercăm noi, aici la INACO, să facem pentru toți copiii din țară acum. Am pilotat șapte astfel de proiecte până acum cu ajutorul companiilor private donatoare și a autorităților publice locale partenere care ne-au înțeles mesajul: 4 în București, respectiv câte unul în Călărași, Măgurele și primul din mediul rural, la Bucov, județul Prahova.
Avem cea mai mare rată de analfabetism funcțional din UE (42%) și aproape un milion de tineri fără Bacalaureat… ce este de făcut?
Ceea ce nu educi astăzi, va trebui să asiști social mâine. Cifrele acestea ar trebui să ne scoată din minți. Trăim cea mai puternică criză în România: CRIZA UMANĂ. Românii nu mai trebuie tratați ca forță de muncă ieftină, ci ca forță a minții pentru o economie competitivă. Testele internaționale PISA ne transmit semnale clare de mai bine de un deceniu, suntem pe ultimele locuri europene, dar noi ne încăpățânăm să le ignorăm. Care este bugetul României în 2021 pentru eradicarea analfabetismului funcțional? Nu se știe. Dar știm că astăzi avem un milion de tineri fără Bacalaureat și cea mai mare rată de analfabetism funcțional din UE… 42%.
Educația românească este blocată în paradoxul extremelor: cea mai mare rată a analfabetismului funcțional și științific (PISA), printre cele mai mari rate europene ale analfabestimului digital (DESI), dar suntem pe primul loc în lume la concursurile de robotică și de informatică și în acest an. De ce? Pentru că bugetul educației este unul de funcționare administrativă publică. Atât. În ansamblul său așa e croit bugetul națiunii: cu o subfinanțare cronică a calității educației. Bugetul țării propus și pentru anul 2021 asigură doar supraviețuirea birocrației românești, a sistemelor educaționale, fiscale, publice nereformate.
Lipsa reformelor și a conectării educației la viitor adâncește acest paradox între performerii care se salvează individual – prin munca uriașă a celor pasionați și aportul fantastic al unor părinți și profesori dedicați – și rezultatele învățământului de masă. Toate semnalele pe care le primim, an de an, ne dovedesc această scufundare națională care duce la CRIZA UMANĂ.
Nu mai avem nicio scuză. Totuși, continuăm să cheltuim mai mult de jumătate din bugetul educației cu dobânzile la împrumuturile luate de România. Ce facem cu aceste împrumuturi? Garantăm supraviețuirea în 2021 a acestui aparat bugetar încă lipsit de performanță și transparență. Nu avem un buget al României Educate, nici al României Verzi, nici al României Durabile, nici al României Sănătății, nici al României românilor, avem un buget al Birocrației Românești care rostogolește probleme nerezolvate de mulți ani și le acutizează.
Spuneați că am ajuns să cheltuim în anul acesta 16,8 miliarde de lei pe dobânzi, adică peste jumătate din bugetul țării alocat educației, tineretului și sportului, în proiecția actuală bugetară.
De ce recurg la aceste comparații? Pentru că educația și sportul ne pot transforma în cavalerii vieții și ai antreprenoriatului european, dacă ne mobilizăm acum. Astăzi avem 1 din 4 tineri absolvenți cu vârsta între 20 și 34 de ani neangajați. 1 din 4 copii cu vârsta între 7 și 9 ani sunt obezi sau supraponderali. Nu știm câți bani se alocă pentru rezolvarea acestor provocări umane. Estimările ne arată că, în absența unor intervenții ferme acum, o jumătate de milion de copii și tineri cu vârsta între 5 și 19 ani vor suferi de obezitate până în 2030. Nu adresezi acum cauza problemei, preventiv, îndoi bugetul sănătății peste câțiva ani. Activitatea fizică insuficientă este un factor de risc al mortalității generale. Nici asta nu ne convinge să schimbăm cu adevărat ceva?!
28 de miliarde de lei în 2021 acordați Ministerului Educației din bugetul de stat, cu 0,37% mai puțin decât execuția anului trecut, din care două treimi reprezintă cheltuielile cu salariile?! Tema competențelor cadrelor didactice, elevilor și studenților e tratată periferic bugetar. La fel și infrastructura educațională civilizată și digitalizată. Aș fi vrut să aud că în anul 2021 nicio școală nu mai rămâne fără condiții minimale de funcționare sau că vom avea toate lecțiile multimedia pregătite în biblioteca virtuală pentru toate materiile, că toate clasele vor avea acces online la cei mai buni profesori din țară, că fiecare județ va avea cel puțin un laborator educațional digital inteligent, iar până în 2027 toate școlile vor fi utilate cu un Smart Lab pentru a garanta accesul tuturor elevilor din țară la educație digitală inteligentă. Aș fi vrut să văd bugetul educației dublat. Identific clar și sursele de finanțare: eliminarea a jumătate din privilegiile fiscale actuale preferențiale (estimate la peste 52 miliarde de lei).
O jumătate de miliard de lei pentru Ministerul tineretului și sportului?! Cât o mită zdravănă dintr-un dosar de corupție al DNA. Așa tratăm sportul și, implicit, sănătatea poporului român.
Cea mai mare problemă de construcție tactică a bugetului din 2021 este încălcarea regulii de aur: deficit bugetar mai mic decât cheltuielile pentru investiții. Deficitul bugetar de 80 de miliarde de lei este mai mare decât cheltuielile de investiții totale ale României de 62 miliarde lei. Presupunând că nu se risipește niciun leu investit, știm de la bun început că ne vom împrumuta în acest an pentru a mânca fără să producem nimic cel puțin 18 miliarde lei, adică noi împrumuturi și dobânzi plătite de generațiile viitoare. Adăugați la aceste sume dobânzile de 16,8 miliarde lei pe care le plătim în 2021 pentru împrumuturile anterioare. Presiunea viitoare pe dobânzi va crește, iar deficitul extern va crește și el la niveluri problematice. La sfârșitul anului 2020 datoria externă totală depășea deja 125 miliarde de euro, iar la sfârșitul primelor 7 luni ale anului 2021 eram deja la 132 miliarde de euro, din care datoria publică este majoritară.
De ce este importantă creșterea competențelor digitale ale românilor?
Fiecare loc de muncă va avea o componentă digitală, de la curățenie, până la Președinție. Competențele digitale ne vor plăti facturile și ne vor da calitate vieții. Laboratorul viitorului este școala. Nu investești în educație, nu ai viitor. La Ministerul Educației există un proiect de Strategie pentru Digitalizarea Educației SmartEDU, la care au lucrat voluntar peste 1200 de experți de profil, la sfârșitul anului 2020. Până în februarie 2021 a fost în dezbatere publică. Nu s-a mai adoptat niciodată ca atare, dar avem satisfacția că unele propuneri au fost preluate în România Educată și în fișa bugetului Educației al PNRR sub numele de ”Transformare digitală” de către Ministerul Educației. În cifrele bugetare guvernamentale nu se regăsesc faptic declarațiile de intenție. Din nou, e lăsat tot acest efort investițional pe seama fondurilor europene din PNRR. Greșit!
Nu poți lăsa educația și viitorul României doar pe seama fondurilor europene, ele însele fiind de fapt tot împrumuturi luate de Comisia Europeană și distribuite statelor membre pe care generațiile viitoare vor trebui să le ramburseze, nicidecum fonduri nerambursabile cum se tot spune în spațiul public. Bugetul nostru public ar trebui să servească viitorul, cu noile sale tensiuni socio-economice, umane, provocări tehnologice și competitive. Să lași cele trei eforturi obligatorii de tranziție ale economiei românești spre economia verde, digitală și spre economia bazată pe cunoaștere exclusiv pe seama fondurilor europene este greșit. Știu că mă repet, dar e important de reținut acest aspect. Înseamnă că nu am înțeles că omenirea, România inclusiv, nu mai poate funcționa altfel decât verde și digital. Înseamnă că nu am înțeles ca adevăratul diferențiator de competitivitate este astăzi tehnologia. În absența noilor tehnologii, cei săraci devin și mai săraci. Înseamnă că nu am înțeles rolul educației în gestionarea crizei umane actuale în România și că fără recalificarea și creșterea calificărilor forței de muncă mediul de afaceri este sufocat.
Cât de competitivă este economia noastră?
Am analizat în INACO gradul de implementare a Strategiei Naționale pentru Competitivitate a României pentru perioada 2014-2020 și concluzia e tristă: doar 3 obiective sunt îndeplinite din 27 prevăzute. Atât s-a putut. În toate raporatele globale de competitivitate, calitatea forței de muncă reprezintă acum cea mai mare povară în România, mai mare chiar decât povara administrativă sau a infrastructurii. Aderarea la Zona Euro e incertă și permanent amânată. Locuri de muncă decente pentru toți?! Meseriile viitorului, modernizare tehnologică, încurajarea inovației, dezvoltarea noului nomenclator de competențe SMAC – social, mobil, analitic și cloud?! High-tech și valoare adăugată mare? Turism competitiv? Agricultură competitivă? Industrii competitive? Credite competitive? Exporturi? Acestea sunt rezultatul mai degrabă al salvărilor individuale în economia reală, nu al unei abordări colective inteligente.
Rezultatul deficitului de competitivitate se citește în câteva cifre relevante. Deficitul balanței comerciale crește alarmant: a depășit 9 miliarde de euro în 2020, deficit mult mai mare decât tot bugetul anual alocat educației națiunii. În primele șapte luni ale anului 2021 deficitul comercial al României a sărit la aproape 13 miliarde de euro – de trei ori mai mare decât cheltuielile publice făcute pentru educație în aceeași perioadă (doar 4,5 miliarde euro plus încă 0,08 miliarde euro pentru sport – din care cea mai mare parte s-au dus către cheltuielile de personal, nu spre investiții sau modernizarea actului educațional și sportiv). Și va continua să crească acest deficit comercial, vom continua să ne împrumutăm fără să facem investiții vizionare dacă nu resetăm complet abordarea actuală.
Ce facem pentru eradicarea foametei și a sărăciei extreme în România?
Acestea sunt primele două obiective majore al ONU și ale României Durabile. O treime dintre români sunt expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială, din nou pe ultimul loc în UE. Printre categoriile cele mai expuse se numără familiile cu copii, șomerii, persoanele inactive, lucrătorii atipici, romii, femeile în vârstă și persoanele cu dizabilități. Pe medii de rezidență, populația rurală înregistrează o rată de sărăcie de peste două ori mai mare decât în mediul urban. În contextul crizei create de coronavirus și al noilor realități socio-economice și tehnologice, țara noastră va trebui să-și orienteze politicile publice mult mai mult spre categoriile vulnerabile de persoane și spre obiectivul ”foamete zero”, pornind, din nou, cu EDUCAȚIA.
Dar nimeni nu știe în instituțiile publice cât se alocă din bugetul țării pentru finanțarea eforturilor celor două Obiective de Dezvoltare Durabilă ale României – ”Foamete Zero” și ”Fără Sărăcie”. Am încercat să obțin aceste informații. Aparatul birocrat nu poate răspunde la aceste întrebări, nu din rea voință, ci pentru că nu gândește și nu lucrează pe baza unor programări bugetare centrate pe obiective de dezvoltare umane sau cu impact asupra generațiilor actuale și viitoare, deși ele sunt legiferate ca ținte de acum trei ani în Strategia pentru Dezvoltarea Durabilă a României 2030. Pe hârtie. Probabil vom vedea primele bugete durabile deschise prin 2024-2025 care să seteze aceste borne reper umane. Sper să vedem ceva mai repede standardele durabile de calitate şi de cost pentru toate serviciile sociale dedicate acestor categorii de persoane vulnerabile, ale căror rânduri se vor îngroșa fără investiții masive în modernizarea educației.
Riscăm să pierdem încă un deceniu de dezvoltare umană?
Da. Dacă nu schimbăm fundamental abordarea acum, în plină revoluție industrială 4.0, care se îndreaptă în pași alerți spre rețeaua creierelor (brain net) și industria 6.0, recuperarea va dura secole. Lumea modernă se pregătește de un salt tehnologic fără precedent în istoria omenirii pe care noi riscăm să îl ratăm. Recomandarea principală este să trecem de la cifre la o agendă de finanțare pentru dezvoltare, pornind de la un Program de reforme și investiții verzi, digitale, durabile pentru o Românie EDUCATĂ, extrem de important pentru o finanțare eficientă și responsabilă. Procesul și modalitățile de alocare a fondurilor publice sunt pârghii cheie pentru realizarea dezvoltării pe care ne-o propunem. Altfel, continuăm ca până acum, cronicizând crizele actuale. Noile abordări ale planificării bugetare necesare pentru a alinia veniturile și cheltuielile publice la noile obiective economice, sociale, de mediu și climatice, implică Bugetarea Umană Durabilă Deschisă, care își propune să ofere publicului informații mai clare cu privire la potențialul impact al prevederilor bugetare asupra generațiilor actuale și viitoare, sub toate aspectele vieții.
Se conturează o nouă revoluție industrială, Industria 6.0, bazată pe antifragilitate și productivitate crescută. Acestea se pot obține prin utilizarea intensivă a inteligenței artificiale, învățare automată/machine learning, robotică avansată, forță de muncă înalt specializată și, desigur, flexibilizarea canalelor de livrare și apropierea lor de consumator. Noile tehnologii și resursa umană joacă un rol cheie în drumul spre Industria 6.0, într-un mediu de afaceri inovator și creativ.
Nu dați vina pe alții, doar pe ei, politicienii, ci și pe noi înșine. Responsabilitatea planificărilor, execuțiilor și evaluărilor bugetare nu aparține doar politicienilor sau decidenților de la butoanele Guvernului sau aparatului bugetar. Bugetul unei țări este o responsabilitate colectivă. Bugetul nu e al Prim-ministrului sau al Președintelui, ci al Națiunii. Modul în care arată acest buget este rezultatul calității dezbaterii publice la care asistăm zi de zi și al deprofesionalizării fără precedent a aparatului birocrat, neconectat la viitor, incapabil să surprindă problemele și soluțiile de fond, să simuleze și să proiecteze strategic și etapizat dezvoltarea României, ținând cont de salturile tehnologice actuale. De ce bugetul României se raportează la trecut și nu la viitor pentru următorii 7 ani? Pentru că am pierdut abilitatea de planificare și construcție mare. Avem același mod de raportare bugetară, bazat pe execuțiile financiare din anii anteriori și cu greu pentru următorii 3 ani. Spre deosebire de noi, UE o face pe 7 ani și pe teme mari finanțate acum, la care noi absentăm: drone, comunicare spațială, inteligență artificială, blockchain, internetul tuturor lucrurilor etc.. Ca să putem identifica cauzele problemelor actuale și ale celor pe care le întrevedem ca să putem răspunde la ele prin planificare strategică am avea nevoie de Grupuri de Lucru pentru Economia Viitorului, pentru Educația Viitorului ș.am.d. la fiecare nivel decizional. Unde sunt laboratoarele de simulare strategică? Cei mai buni specialiști români lucrează la Bruxelles sau în bănci centrale sau private. De aceea nu avem o structură nouă de modelare bugetară adaptată provocărilor viitorului. Putem să o avem? Da. Butonul magic e nevoia.
Nevoia i-a determinat și pe finlandezi să creeze cel mai performant sistem educațional din lume, iar acum să propună în dezbatere publică crearea unui minister al Științei și Tehnologiei care să finanțeze și coordoneze activitățile Industriei 6.0, deschiderea unei universități pentru Industria 6.0, dezvoltarea unui hub de inovare digitală și a unei platforme de testare a modelelor pilot 6.0, cu acces deschis pentru toate companiile. Așadar, Finlanda își pregătește primii pași către Industria 6.0, în timp ce Comisia Europeană abia propune strategii pentru Industria 5.0, iar majoritatea statelor membre se află în diverse stadii de dezvoltare a Industriei 4.0., în timp ce noi ne zbatem pe ultimele locuri în clasamentele europene la indicatorii cheie ai dezvoltării umane. Cine a lansat aceste propuneri? AIF (Allied ICT Finland), cea mai mare alianță nordică de cercetare, dezvoltare, inovare – un cluster național care asigură concectarea cercetării cu mediul de afaceri, incluzând 19 universități și peste 1200 de companii specializate în noile tehnologii.
