Articol scris de Ovidiu Slimac și Alin Izvoran – link
De la platforme izolate la un ecosistem european interoperabil de achiziții, date și contracte
| Punctul de plecare: articolul publicat la 11 septembrie 2026 de Marius Găitan, „CATUC – TURNUL BABEL DIGITAL”, care ridică o problemă esențială pentru administrația digitală: digitalizarea nu înseamnă, în mod automat, interoperabilitate. |
Articolul lui Marius Găitan – LinkedIn
De la „achiziție electronică” la un ecosistem digital european
Propunerea COM(2026) 590 final din 9 septembrie 2026 nu este încă drept pozitiv, este o propunere de Regulament aflată la începutul procesului legislativ european. Miza sa depășește însă simpla înlocuire a celor trei Directive din 2014 cu un singur act direct aplicabil.
Scopul este crearea unui cadru strategic în care achizițiile publice să susțină competitivitatea pieței interne, inovarea, tranziția verde și digitală, precum și securitatea, reziliența și autonomia strategică europeană. Digitalizarea devine una dintre infrastructurile acestui nou model.
Comisia pornește de la constatarea că ecosistemul actual al achizițiilor electronice este fragmentat, neinteroperabil și insuficient bazat pe date. Răspunsul propus este un ecosistem digital comun, construit pe o rețea de interoperabilitate, standarde semantice armonizate și specificații comune.
Dar aici apare prima limită: interoperabilitatea tehnică nu vindecă automat incoerența juridică. Janssen și Caranta descriu un cadru în care peste 60 de directive și regulamente conțin deja dispoziții incidente achizițiilor publice. Dacă obligațiile rămân dispersate, sistemele pot schimba date mai repede fără ca achizitorul să știe mai clar ce regulă prevalează și ce anume trebuie verificat. O limbă digitală comună are nevoie, înainte de toate, de o gramatică juridică comună. (W.A. Janssen și R. Caranta, 2026, Rezumat executiv, pp. 8-10.)
BIM – primul exemplu concret
În construcții, digitalizarea nu rămâne la nivelul infrastructurii administrative, intră în executarea contractului. Articolul 65 din propunere introduce, pentru contractele publice de lucrări cu valoare estimată egală sau mai mare de 25.000.000 EUR, utilizarea modelării informației construcției – Building Information Modelling (BIM) – în executarea contractului.
Această alegere este explicabilă: construcțiile reprezintă aproximativ 30% din valoarea contractelor publice atribuite, iar considerentul (28) subliniază că tehnologiile BIM deschise reduc riscurile proiectelor, eficientizează proiectarea și execuția și contribuie la obiectivele de sustenabilitate.
Studiu relevant al Comisiei Europene:
BIM and public procurement state of play, impacts and policy recommendations
Important:
BIM nu trebuie redus la ideea de „model 3D”.
Raportul Comisiei Europene din 2026 tratează BIM ca metodologie de gestionare structurată a informației pe întreg ciclul de viață al activului și subliniază importanța standardelor deschise, interoperabile și neutre față de furnizor.
Cele 15 piese ale noului „puzzle” digital
Privite împreună, dispozițiile propunerii nu descriu un simplu „SEAP european”, ci o arhitectură distribuită de platforme, registre, portofele, servicii și spații de date care trebuie să funcționeze împreună.
Una dintre piesele cele mai sensibile este algoritmul prevăzut la art. 38 alin. (3): atunci când există mai mult de cinci manifestări de interes, achizitorul poate invita numai cinci sau mai mulți operatori, selectați aleatoriu prin serviciul electronic de eligibilitate. “Aleatoriu și nediscriminatoriu” nu poate însemna însă “opac”. Pentru ca selecția să poată fi apărată în fața unui operator exclus din invitație, trebuie să existe jurnal de audit, trasabilitatea versiunii algoritmului, dovada setului complet de participanți și posibilitatea verificării ulterioare. Automatizarea mută operațiunea în sistem, nu și răspunderea juridică a deciziei.
| 1. Bazele de date naționale → acreditările digitale ale întreprinderii – art. 29
Până la 15 iunie 2029, statele membre trebuie să asigure acces gratuit al instrumentului privind acreditările digitale ale întreprinderii la bazele de date naționale relevante. |
| 2. Algoritmul intră în procedura dinamică – art. 38
Dacă numărul manifestărilor de interes este mai mare de cinci, achizitorul public poate invita numai cinci sau un număr mai mare de operatori selectați prin serviciul electronic de eligibilitate, printr-o determinare algoritmică aleatorie și nediscriminatorie. |
| 3. Rețeaua de interoperabilitate – art. 128
Comisia instituie sau desemnează o rețea securizată pentru schimbul de date din UE, destinată conectării sistemelor naționale de achiziții. |
| 4. Standarde armonizate – art. 129
Comisia poate solicita elaborarea unor standarde armonizate pentru modelul semantic de date și interoperabilitate, astfel încât sistemele să poată schimba date care au același sens juridic și operațional. |
| 5. Specificații de rezervă – art. 130
Dacă standardizarea întârzie, propunerea permite utilizarea unor specificații comune, evitând blocarea întregului ecosistem digital. |
| 6. Platforme naționale și comerciale – art. 131
Furnizorii de servicii de achiziții electronice intră în arhitectura comună și se conectează la National Public Procurement Data Space (NPPDS). |
| 7. Platforma Comisiei – art. 132
Comisia instituie și exploatează propria platformă de achiziții electronice. |
| 8. Serviciul electronic de eligibilitate – art. 133
Acesta devine infrastructura principală pentru verificarea digitală a motivelor de excludere, criteriilor de selecție și, după caz, a originii operatorului economic. |
| 9. Portofele europene pentru întreprinderi – art. 133
Până la 30 iunie 2028, infrastructura este conectată cu European Business Wallets. |
| 10. Instrumentele privind acreditările digitale ale întreprinderii – art. 133
Dovezile urmează să fie obținute și partajate structurat, în logica principiului „doar o singură dată”. |
| 11. NPPDS – art. 134
Fiecare stat membru instituie sau desemnează un NPPDS, punct central național de acces la informațiile privind achizițiile și ciclul de viață al contractelor. |
| 12. PPDS – art. 135
La nivelul Uniunii, Comisia instituie Public Procurement Data Space (PPDS), construit pe ontologia achizițiilor electronice și principiile FAIR; NPPDS-urile transmit informațiile către PPDS în termen de zece zile de la disponibilitatea acestora. |
| 13. Managementul accesului PPDS–NPPDS – art. 136
Comisia instituie schimbul de date și mecanismele pentru gestionarea accesului dintre nivelul național și cel european. |
| 14. Publicarea la nivelul Uniunii
Informațiile care fac obiectul obligațiilor de publicitate continuă să fie integrate în infrastructura europeană de publicare, inclusiv în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. |
| 15. Actualizarea CPV
Funcționarea eficace a noului sistem presupune și actualizarea Vocabularului comun privind achizițiile publice (CPV), pentru ca limbajul de clasificare să poată susține noua arhitectură digitală. |
De la DUAE la profilul digital al operatorului economic
Aceasta este una dintre schimbările conceptuale majore: trecerea de la document la date verificabile automat.
În prezent, achiziția este încă dominată de paradigma documentului: certificat, DUAE, cazier, autorizație, extras, atestat.
„Profilul de eligibilitate” devine un document compilat generat de serviciul electronic de eligibilitate, conținând inclusiv informații privind motivele de excludere, criteriile de selecție și originea operatorului.
De la „Trimite-mi dovada” la „Sistemul verifică dovada la sursă”.
Adevărata schimbare nu este dispariția unui formular, ci trecerea de la documentul încărcat de ofertant la informația verificată la sursă. Principiul “once-only” va funcționa numai dacă fiecare dată are o sursă autoritativă, un titular responsabil, un moment al actualizării și o procedură de rectificare. Altfel, formula “sistemul a verificat” riscă să devină noul “așa arată în SEAP”: rapidă, comodă și imposibil de contestat în mod efectiv. Art. 133 alin. (6) include tocmai elemente precum securitatea, responsabilitatea, proprietatea datelor, gestionarea accesului și auditul tehnic; acestea trebuie transformate în garanții procedurale vizibile pentru achizitor și operatorul economic.
Dar cine păzește Turnul Babel?
Cu cât interconectăm mai multe registre, platforme și baze de date, cu atât crește valoarea sistemului, dar crește și suprafața de atac. Propunerea recunoaște expres că platformele de achiziții electronice constituie infrastructuri critice, iar datele pe care acestea le prelucrează au caracter sensibil.
În acest context, art. 66 trebuie citit împreună cu întregul capitol digital. Achizitorii publici pot include măsuri pentru protecția infrastructurii critice și a infrastructurii strategice cu dublă utilizare, pentru securitatea lanțurilor de aprovizionare, prevenirea spionajului și sabotajului, continuitatea activității în caz de criză, securitatea cibernetică, protecția informațiilor clasificate și a datelor sensibile, sănătatea publică și reziliența climatică.
România: avertismentul nu este teoretic
Evenimentele recente arată de ce această discuție nu poate rămâne una academică. La audierile parlamentare din 9 septembrie 2026 privind atacul asupra ANCPI s-a arătat că Centrul Național Cyberint transmisese, în perioada 2021–2026, peste 1.300 de informări privind vulnerabilități tehnice, procedurale sau umane către instituții publice. În paralel, site-ul Directoratului Național de Securitate Cibernetică a întâmpinat temporar dificultăți de acces, existând indicii privind un posibil atac DDoS.
În aceeași logică trebuie privită și procedura pentru Platforma Națională de Interoperabilitate, publicată în SEAP cu nr. CN1089637. Parcursul său administrativ și judiciar arată cât de dificil este să construiești, printr-o procedură de achiziție publică, tocmai infrastructura care ar trebui să facă sistemele statului să comunice între ele.
Pentru România, proiectul nu poate fi redus la cumpărarea unei noi platforme. Înaintea interoperabilității trebuie întocmită harta surselor de adevăr: cine deține fiecare categorie de date, cine o actualizează, ce sistem prevalează când două registre se contrazic, cine corectează eroarea și cum rămâne vizibil istoricul modificării. Art. 134 alin. (9) cere statelor reguli de guvernanță a datelor și responsabilități clare pentru administrarea și utilizarea informațiilor. Prin urmare, miza PNRAP nu este numai conectarea SEAP, ci construirea unei răspunderi publice pentru calitatea datelor care vor circula prin el.
Surse publice relevante:
AGERPRES – audieri privind vulnerabilitățile cibernetice
Digi24 – dificultăți de acces ale site-ului DNSC
EVZ – litigiu privind Platforma Națională de Interoperabilitate
Interoperabilitatea nu este doar o problemă IT. Este o problemă juridică.
Cele cinci dimensiuni de mai jos nu sunt etape independente și nici opțiuni dintr-un meniu. Sistemul este atât de interoperabil cât este cea mai slabă dintre ele. O conexiune tehnică fără identitate semantică transmite foarte repede informația greșită; o semantică fără temei juridic transmite corect date pe care destinatarul poate să nu aibă dreptul să le folosească; iar un schimb legal și securizat, dar fără responsabilitate organizațională, produce o eroare pe care nimeni nu este obligat să o repare.
| Dimensiune | Ce presupune |
| Interoperabilitate tehnică | sistemele se pot conecta și pot schimba date; |
| Interoperabilitate semantică | aceeași informație are același înțeles în sisteme diferite; |
| Interoperabilitate juridică | există temei legal pentru accesarea, transmiterea, utilizarea și păstrarea datelor; |
| Interoperabilitate organizațională | este clar cine răspunde pentru date, actualizare și guvernanță; |
| Interoperabilitate de securitate | autentificarea, drepturile de acces, trasabilitatea și protecția împotriva incidentelor sunt coerente. |
Riscul unui nou Turn Babel
UE poate construi BIM, rețeaua de interoperabilitate, standarde semantice, platforme eProcurement, serviciul electronic de eligibilitate, Business Wallet, acreditări digitale, NPPDS, PPDS și un CPV modernizat. Dar toate acestea funcționează numai dacă statele membre își construiesc infrastructura națională după aceeași logică.
Pentru România, întrebarea nu este dacă vom avea în continuare SEAP, ci dacă SEAP va deveni o componentă reală a ecosistemului european sau va rămâne o insulă conectată ulterior prin soluții construite peste alte soluții.
În construcții, întrebarea devine și mai concretă:
“vor putea BIM, SEAP, CATUC, registrele profesionale, ARCOC, Platforma Națională de Interoperabilitate și viitorul NPPDS să descrie digital același proiect fără ca autoritatea contractantă și operatorul economic să reintroducă permanent aceleași informații?”
De la Turnul Babel la o limbă digitală comună
Propunerea Noului Regulament european încearcă să rezolve exact problema evocată de Marius Găitan: nu prin construirea unei singure platforme gigantice europene, ci prin obligarea unor sisteme diferite să se înțeleagă între ele.
BIM trebuie să vorbească cu datele proiectului, Platforma de achiziții trebuie să vorbească cu serviciul de eligibilitate, Serviciul de eligibilitate trebuie să vorbească cu registrele, Registrele trebuie să vorbească cu acreditările digitale și cu portofelul întreprinderii, Platformele naționale trebuie să vorbească prin rețeaua de interoperabilitate, NPPDS trebuie să vorbească cu PPDS, iar toate acestea trebuie să vorbească aceeași limbă semantică, să respecte aceleași reguli juridice și să rămână funcționale în fața atacurilor cibernetice.
Putem investi sute de milioane în platforme, putem crea registre, putem digitaliza documente, putem introduce BIM, putem construi NPPDS și îl putem conecta la PPDS, dar, dacă fiecare sistem continuă să vorbească propria limbă, nu vom fi digitalizat achizițiile publice. Vom fi digitalizat fragmentarea lor.
Turnul Babel digital nu apare fiindcă avem prea multe platforme, ci fiindcă aceeași realitate este descrisă diferit, verificată după reguli diferite și păstrată fără un responsabil clar. Reforma europeană va reuși în ziua în care aceeași informație va fi introdusă o singură dată, verificată la sursă, înțeleasă identic în toate sistemele, folosită numai în limitele legii și corectată cu o urmă de audit completă. Până atunci, interoperabilitatea riscă să fie doar o traducere simultană a aceleiași confuzii administrative.
Un Turn Babel digital rămâne un Turn Babel. Doar că, de această dată, în el nu vor fi blocate numai cuvintele, vor fi blocate datele, contractele, investițiile și, în final, banii publici.
Surse și documente de referință
- Comisia Europeană, COM(2026) 590 final, 9.9.2026 – Propunere de Regulament privind contractele publice și concesiunile
- European Commission, DG GROW; Altaee; EU BIM Group – BIM and public procurement state of play, impacts and policy recommendations for the revision of the public procurement directives (2026)
- Marius Găitan – CATUC – TURNUL BABEL DIGITAL, LinkedIn, 11.09.2026
- European Commission, COM(2026) 590 final, art. 38 alin. (3), art. 128, art. 133 alin. (6), art. 134 alin. (9) și art. 135 – textul propunerii publicat la 9.09.2026: https://single-market-economy.ec.europa.eu/publications/proposal-regulation-public-contracts-and-concessions_en
- W.A. Janssen și R. Caranta, Expert opinion on the incoherence of EU public procurement regulation – Legal and non-legal solutions from the public buyer perspective, Publications Office of the European Union, 2026, https://data.europa.eu/doi/10.2873/5996433
Notă: Articolul analizează o propunere legislativă europeană. Numerotarea și soluțiile juridice pot fi modificate pe parcursul procedurii legislative ordinare înainte de adoptarea formei finale.
