Capitolul 1-PLIX
Plix este un pelican corporatist plictisit, aproape blazat de atâta muncă de birou între betoane, de stres, de presiunea timpului care nu mai este suficient pentru respectarea dead-line-urilor, cu toate că petrece poate prea mult timp în meeting-uri fără scop şi fără sens.
Plix este trist şi nu ştie de ce – poate pentru că se vede prea rar cu prea puţinii prieteni care i-au mai rămas după 10 – 15 ani de construcţie asiduă a carierei profesionale, poate datorită concediilor tot mai scumpe şi mai exotice care încep să fie tot mai monotone în compania blazatei sale familii, poate din pricină că şi-a pierdut obiceiul bun al speciei sale de a migra periodic în locuri pline de natură în care să guste micile plăceri ale vieţii – plăcerea de a lenevi în mijlocul naturii, plăcerea de a munci pământul în propria locuinţa de vară care se află la ţară, plăcerea de a sta la taclale la un grătar şi o bere cu prietenii din copilărie, cu prietenii din facultate şi de la serviciu cu care se întâlneşte doar pe facebook, plăcerea de a deveni un mic antreprenor agricol.
Stând aşa cuminte la geamul biroului lui de la etajul 14 al office-buldingului din Piaţa Centrală a Bucureştiului secolului 21 şi meditând la toate acestea într-o toridă zi de vară, la adăpostul aerului condiţionat şi sub tirul reproşurilor şefilor şi colegilor că nu a livrat ultimul raport profit and loss, se trezeşte brusc în faţa ochilor cu un alpinist urban ce încerca disperat să se descurce din iţele franghiilor cu care stă agăţat de clădire pe exterior pentru igienizarea faţadei de sticlă. „Alt pelican încurcat, prins în capcană!” gândi Plix cu tristeţe, întorcăndu-se către biroul unde îl așteptau încă neterminatele Analiza SWOT, factorii STEP și mixul de marketing.
Pelicanul alpinist se zbate într-un spectacol live în faţa audienţei ad-hoc din interiorul clădirii, gererand astfel o pauză neprogramată şi adăugând o prea rară pată de culoare pe monotonia muncii de birou din prea marea corporaţie multinaţională ce domină prea mica economie naţională. Deodată, fără preavizul prevăzut în regulamentele interne, pelicanul alpinist sparge, într-un gest de revoltă eliberatoare, geamul protector şi izolant al bildingului de birouri. Un torent de zăpuşeală invadează biroul şi înfoaie penele şi aripile mult prea atrofiale ale lui Plix. Într-o secundă instinctul de pasăre zburătoare şi migratoare ale lui Plix se retrezesc şi, profitând de zarva creata de incident, acesta se aruncă într-un zbor nebun cu maşina de serviciu din dotare – parte semnificativă a generosului pachet de angajare prevăzut inclusiv cu paraşuta de aur – spre o destinaţie intuita, dar încă necunoscută.
După nici 20 minute de mers de la marginea preapoluatului oraş, Plix se trezeşte uimit pe o pajişte verde, într-o oază de linişte, alături de 10-15 pelicani şi pinguini, toţi discutând în şoaptă despre frumuseţea şi plăcerile vieţii vara la ţara. … …
Citeste mai departe: LINK
